Inflamarea pielii si puroi

Comprese cu infuzie de coada-soricelului pentru inflamarile pielii

Medicina populara recomanda in cazul inflamarilor pielii insotite de puroi comprese cu infuzie de coada-soricelului (doua linguri de planta la o jumatate de litru de apa fierbinte, se lasa la infuzat o ora, apoi se strecoara).

Infuzia din frunze de mur este folosita ca mijloc astringent, antiseptic, antiinflamator. Aceasta infuzie este folosita extern pentru vindecarea ranilor. Extractul din miez de macese este recomandat pentru tratarea diferitelor afectiuni cutanate (ulcere trofice, eczeme, dermatite, psoriazis); pe locul afectat se pune de doua ori pe zi o compresa cu extract.

Uleiul de maces, obtinut din seminte de maces si acizii nesaturati continuti in ele, este utilizat intern si extern. Cu acest ulei se ung crapaturile, ulcerele trofice, arsurile. An cazul dermatozelor este recomandata intern si extern cite o lingurita de ulei. An cazul colitei ulceroase sint indicate clismele cu ulei zilnic sau consumarea a cite 50 de mililitri de ulei, pe parcursul a doua-patru saptamini.

inflamarea pielii
inflamarea pielii

Inflamaţia pielii.

Inflamaţie- proces patologic determinat de leziunile produse în organism în urma acţiunii a diverşilor factori (fizici, chimici, biologici) şi de reacţia organismului faţă de aceştia (este determinată de alterarea produsă de acţiunea factorilor inflamatorii care în funcţie de natura acestora poate merge de la leziuni degenerative mai mult sau mai puţin grave până la necroză.

            Reacţia organismului tinde să repare alterarea şi să elimine în unele cazuri (infecţie microbiană) factorul inflamator. În primă instanţă, această reacţie (reacţia inflamatorie) se traduce prin  exudarea (ieşirea sângelui în afara vaselor) datorită unor fenomene ca hiperemia, diapedeza (traversarea peretelui vaselor de către leucocite şi hematii) şi edeme.

            Exudarea are rolul să îndepărteze ţesuturile distruse şi să combată prin leucocite şi anticorpi infecţia microbiană. Ea este urmată de proliferarea, adică de înmulţirea histocitelor (Celule cu capacitate de mobilizare şi fagocitoză din ţesutul conjunctiv) şi celulelor conjunctive, al căror rol este să combată în continuare şi să repare ţesuturile lezate. După evoluţie ei, inflamaţia este acută (când predomină procesele exudative care produc o simptomatologie foarte exprimată, dar de scurtă durată), subacută şi cronică (când predomină proliferarea celulară).

            Inflamaţia acută se caracterizează prin roşeaţă (hiperemie şi edem), la care se adaugă impotenţa funcţională a organului inflamat. Aceste semne au fost recunoscute încă dinantichitate de Celsius (semnele Celsiene ale inflamaţiilor): rubor, dolor, calor, tumor et funcţio laesa).

            Inflamaţia subacută sau cronică aceste semne sunt mai atenuate. După modificările care predomină, se clasifică în alterativă, exudativă şi proliferativă. După natura exudatului, inflamaţia exudativă poate fi seroasă, serofibrinoasă, fibrinoasă, hemoragică, purulentă, gangrenoasă şi catarală (când exudatul se amestecă cu mucus). Unele inflamaţii în special cele cronice, evoluează în formarea de granuloame (infecţie granulomatoasă, granulomatoze). De mai multe ori caracterul microscopic al acestor granuloame este specific microbului care a produs boala: infecţie specifice sunt- tuberculoza, sifilisul, lepra, morva, actinomicoza, rinoscleromul, etc). Leziunile produse în cadrul infecţiei se vindecă prin revenirea aspectului anterior, dacă inflamaţia a fost uşoară şi de scurtă durată sau prin înlocuirea ţesuturilor distruse cu ţesut conjunctiv provenit din transformarea infiltratului inflamator (fibroză, scleroză, etc).

Se pot folosi următoarele plante medicinale: aloe, brustur, cartof, ciuboţica cucului, coacăz negru, coada racului, coada şoricelului, hamei, iederă, in, lichen de Islanda, limba boului, limba mielului, muşeţel, muştar, nalbă, năprasnic, năsturel, nuc, orz, păpălău, pătlagină, pelin, salată, salcie, schinduf, slăbănog, splinuţă, tătăneasă, turtă, varză.

Modul de folosire al plantelor medicinale:

Aloe (Aloe vera) se pune planta proaspătă pe locul afectat cu partea care s-a tăiat.

Brusture (Arctium lapa) se fierbe în 250 ml ulei 50 g de plantă mărunţită timp de 3 ore pe baia de apă. Extern se unge cu el local. Se mai poate din nou pune pe baia de apă şi se adaugă ceară de albine în funcţie de cât de tare doriţi să obţineţi crema. Se poate de asemenea adăuga şi puţin propolis. Există de asemenea în magazinele specializate o serie de creme din această plantă. Frunză de brustur încălzită şi unse cu săpun lichid, se aplică de 2-3 ori pe zi.

Cartofi (Solanum tuberosum) Cartofi (tubercul) proaspeţi raşi se pot aplica sub pansament sau se pot fierbe, apoi se pasează cu o furculiţă şi se aplică local.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *