Tratament Chist Hidatic

Informatii naturiste

 Tratament naturist Chistul hidatic

(hidatidoza sau echinococoza)

Agentul etiologic al bolii la om este forma larvară a unui parazit în formă de panglică (Taenia echinococcus) din clasa cestodelor.

            Parazitul adult format din 3-4 segmente (proglote) măsoară în lungime 3-6mm, în schimb forma larvară (echinococul sau hidatida), care este o veziculă de formă sferică poate ajunge la un diametru de 10-20cm.

            Apariţia şi menţinerea acestui parazit este asigurat de câine şi alte animale cărora le revine rolul de gazdă definitivă (ca purtătoare a parazitului adult), iar bovinelor, ovinelor şi ierbivorelor în general le revine rolul de gazdă intermediară.

            Modul de transmitere: câinele şi celelalte gazde definitive se infestează prin ingerarea organelor parazitate, aruncate de la animalele care fac forma larvară, iar ovinele, bovinele, etc se infectează prin ingerarea ouălor eliminate o dată cu dejecţiile de către gazdele definitive. Omul se infestează de asemenea ingerând ouăle parazitului de pe mâinile murdare sau prin intermediul alimentelor (zarzavaturi, fructe) nespălate. Trecerea bolii la om este favorizată de contactul cu câinii şi pisicile, pe blana cărora se găsesc frecvent ouăle parazitului, sau din contactul cu oile, pe lâna cărora putând ajunge de la câine ouăle acestei tenii.

            Pătrunderea se face la om digestiv, iar localizarea mai frecventă este în ficat, plămân, dar şi în oricare organ.

            Durata de incubaţie este până la 1-2 ani sau mai mult uneori.

Taenia echinococcus
Taenia echinococcus

            Simptome: frecvent localizat în ficat, chistul hidatic va avea simptome diferite în funcţie de localizarea exactă. Cât timp este mic, simptomele sunt ne însemnate, cu dureri vagi în hipocondrul drept, balonări, senzaţie de greaţă, dezgust pentru grăsimi şi unele manifestări cu caracter alergic.

            După 2-3 ani chistul ajunge la o mărime care poate să determine modificări hepatice şi uneori tulburări mai accentuate.

            Localizările superioare din lobul drept hepatic, de exemplu se vor însoţii de semnele iritaţiei diafragmatice, mai mult cu caracter pulmonar. Dureri toracice, tuse, sughiţ, dispnee, etc. In localizările anterioare sau antero-inferioare, chistul se însoţeşte, pe lângă altele, de dureri intense în hipocondrul drept şi produc o hepatomegalie şi o bombare a regiunii hepatice. Atunci când este situat superficial şi destul de mare, se poate chiar palpa o tumoare regulată, netedă, elastică.

            Alte tulburări digestive sau de altă natură şi mai importante le determină chistul hidatic în urma supuraţiei sau rupturii sale.

            In afară de ficat, chistul hidatic se localizează destul de frecvent şi în plămân când înregistrează tuse, hemoptizii repetate, durere toracică şi dispnee.

            Alte tulburări se vor înregistra şi în celelalte localizări. Localizarea cerebelară se va însoţi de hipertensiune intracraniană, cefalee, tulburări motorii şi într-o proporţie destul de însemnată chiar epilepsie.

            Tulburările întâlnite în localizările din splină, rinichi, inimă, organele genitale, etc sunt în funcţie de organul în care s-a dezvoltat şi de mărimea chistului.

            O parte a simptomelor au şi o componentă toxico – alergică. Pruritul (mâncărimea), urticaria, eozinofilia sangvină, etc, produse prin mecanism toxico-alergic, sunt întâlnite frecvent în această afecţiune. Şocurile anafilactice care se întâmplă uneori la ruptura chistului au la bază tot un mecanism alergic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *