cimbru

Beneficiile naturale ale Cimbrului

Sharing

 Cimbrul este o plantă cu efecte miraculoase. Este cunoscut din vechime. Astăzi folosim trei variante mai cunoscute. Cimbrul sălbatic, cimbrişorul, denumit în latină Thymus pulegioides, cimbrişorul de munte, Thymus serpyllum şi cel de grădină, Thymus vulgaris. La noi, regional, are mai multe denumiri populare cum ar fi: balsami, iarba cucului, lămâiţă, sărpun, piman, timion, timbrişoare, cimbru păsăresc. Cimbrişoml creşte de preferinţă pe locuri de deal şi munte, pe locuri pietroase lângă muşuroaie mici de furnici, locuri însorite.

cimbru
cimbru

Creşte înalt de 20-30 cm. în soarele amiezii emană un parfum specific, plăcut, din florile de culoare alb spre violet. în antichitate Pliniu recomanda cimbrişorul ca remediu contra scorpionilor şi al şerpilor. încă din vechime se folosea ca fiertură contra tusei. Cimbrul de grădină se cultivă la noi încă din secolul al Xl-lea. în grădini atinge o înălţime de 50 cm. Din vechime era folosit la prepararea mâncărurilor din carne. Şi astăzi cimbrul se foloseşte pentru condimentarea supelor, a mâncărurilor de cartofi, la prepararea fripturilor, în special pentru a face fripturile grase mai accesibile. Când eram încă mic, bunica noastră punea cimbru uscat în sertare pentru combaterea moliilor, iar o vecină ce creştea multe găini punea cimbru în coteţe pentru a feri găinile de paraziţi. Multe firme producătoare de pastă de dinţi, au adăugat uleiul de cimbru (thymol) în pasta de dinţi şi în apa de gură. Spuneam la început că cimbrul are efecte aproape miraculoase. Atât pentru consumul intern sub formă de ceai, cât şi pentru băile parţiale sau totale. Preparat şi sub formă de extract-tinctură, cimbrul este folosit în special la tratamentul afecţiunilor gastrointestinale sau a bolilor aparatului respirator.

O răceală obişnuită însoţită de tuse, sau o gripă netratate la timp şi eficient, pot duce la pneumonie. Pentru a evita o astfel de complicaţie neplăcută vă recomand un ceai preparat extrem de simplu, dar care are un efect extraordinar. Se ia o cană emailată în care se pun aproximativ 250 ml apă rece, o linguriţă cu vârf de zahăr candel, sau miere de albine şi două felii de lămâie. Se pune totul la fiert, se lasă să dea câteva clocote, după care se dă deoparte şi se adaugă o linguriţă vârfuită cu cimbru tăiat mărunt şi o linguriţă de pătlagină îngustă mărunţită. Se lasă să se infuzeze timp de un minut, se strecoară şi se bea o astfel de cană din oră în oră. Nu numai că tuşea şi răceala vor dispărea după două, trei zile, dar va dispărea şi senzaţia de arsură pe piept, respiraţia se va uşura, iar pofta de mâncare va reveni. Un efect la fel de miraculos îl are cimbrul şi atunci când în perioada de convalescenţă se fac băi cu extract de cimbru.

De obicei în perioada de convalescenţă principalele simptome cu care ne confruntăm sunt apatia şi lipsa poftei de mâncare, ambele îngreunând în mare măsură recuperarea totală a fostului pacient. Pentru a le înlătura o baie de cimbru făcută o dată pe săptămână este tot ce poate fi mai indicat. Se iau două sute de grame de plantă proaspătă de cimbru care se pun într-o găleată cu şase litri de apă rece şi se lasă la macerat de seara până dimineaţa, când extractul se încălzeşte şi se adaugă apei de baie. Vom avea grijă ca inima convalescentului să fie peste nivelul apei. După aproximativ douăzeci de minute convalescentul va ieşi din baie, nu se va şterge, ci înfăşurat într-un halat de baie se va aşeza în pat să transpire timp de o oră. Aceste băi complete cu cimbru ajută şi adulţii în combaterea stărilor de epuizare, de agitaţie nervoasă. încă din vechime băile cu cimbru erau folosite la tratarea bolilor de nervi. Trebuie avută în vedere o altă proprietate a cimbrului.

Atât ceaiul de cimbru cât şi băile de şezut sau cele totale cu cimbru au efectul de a stimula ciclul menstrual la femei, grăbeşte avorturile, iar la naşterile normale ceaiul de cimbru ajută la ieşirea copilului din corpul mamei, în combaterea stărilor de stres ale persoanelor suprasolicitate de atmosfera de la serviciu, câte o cană cu ceai de cimbru băută dimineaţa are un efect mult mai bun decât cafeaua. Oferă o stare generală bună şi „o poftă” sporită de lucru. Pentru tratamentul bolnavilor ce au suferit o pareză, un atac de apoplexie, atrofie musculară sau o entorsă, se recomandă aplicarea pe locurile afectate de ulei de cimbru.

Câte două ceşti cu ceai de cimbru băute zilnic ajută în combaterea crizelor de epilepsie. Atenţie însă: se face o cură de 2-3 săptămâni cu o pauză de 10 zile. în fine pentru a combate „pofta” de alcool, deci etilismul (beţia), se recomandă un ceai concentrat de cimbru preparat şi administrat în modul următor: se pune un pumn de flori de cimbru la un litru cu apă clocotită, se lasă timp de 4-5 minute apoi se strecoară şi se pune într-o sticlă tip termos. La fiecare sfert de oră se dă celui în cauză câte o lingură din acest ceai de cimbru. Apare o stare de greaţă, transpiraţie abundentă, urinare puternică, creşterea poftei de mâncare. La ingerinţa de alcool, reapare starea de greaţă. O cură repetată zile în şir timp de două săptămâni conduce în multe cazuri la o repulsie faţă de alcool.

Se recomandă ca fiind eficient în tratarea următoarelor situaţii:

  • la boli specifice copiilor: pentru tratamentul convulsiilor, la copii handicapaţi, ceai de 2-3 ori pe zi câte o cană. Pentru copiii bolnăvicioşi, băi complete cu cimbru, cel puţin o dată pe săptămână. Pentru tuse convulsivă, ceai de cimbru cu câte o felie de lămâie.
  • la boli specifice bărbaţilor: în combaterea alcoolismului (ceai de cimbru) în artroze şi entorse, luxaţii, aplicarea de ulei de cimbru.
  • la boli specifice femeilor: combaterea crampelor menstruale, pentru o naştere uşoară sau la tulburări menstruale câte 2-3 căni de ceai, zilnic. Pentru suferinţele abdominale şi stările de surescitare, băi de şezut sau băi complete cu extract de cimbru.
  • la dureri de cap şi migrene: combaterea nevralgiilor faciale prin aplicarea de pernuţe cu cimbru pe zona afectată.
  • la boli de piele: tratarea durerilor după amputare sau în ulceraţii cu aplicare de ulei de cimbru.
  • în fine, pentru plăgi, în entorse, luxaţii, se foloseşte uleiul de cimbru, iar pentru rănile ce se vindecă greu aplicarea de ulei de cimbru sau comprese cu extract de cimbru. în bronşite, tuse rebelă, ceai de cimbru, câte 2-3 căni de ceai zilnic. Pentru stările de stres ceaiul de cimbru combate stările depresive, hiperexcitabilitatea şi inapetenţa.
  • Iar în bolile stomacului şi intestinelor elimină crampele stomacale şi ajută la eliminarea stărilor de inapetenţa (lipsa poftei de mâncare).

Mod de folosire:

Ceai (infuzie):

O linguriţă vârfuită de cimbru sau cimbrişor, la o cană (250 ml) de apă clocotită, se lasă „să tragă” un minut, apoi se strecoară. Se bea cu înghiţituri mici.

Adaos pentru baie:

200 g de plantă proaspătă sau uscată se pune la macerat în 6-8 l de apă rece, după 8-10 ore se încălzeşte şi se adaugă în apa pentru baie.

Tinctura de cimbru:

Se culeg florile în timpul amiezii (au putere maximă) se pun într-o sticlă, se toarnă alcool rafinat de 38-40% şi se lasă sticla la loc luminos şi călduros timp de două săptămâni. Se folosesc la nevoie, de 2-3 ori pe zi câte 10-15 picături luate cu zahăr şi se bea ceai de cimbru în combaterea stărilor de răceală, tuse şi febră.

Ulei de cimbru:

Se culeg florile proaspete de cimbru (numai când vremea este însorită). Se pun într-o sticlă, se toarnă ulei de măsline sau de floarea soarelui până ce acoperă nivelul plantelor. Se lasă sticla la loc luminos şi călduros timp de două săptămâni. Se foloseşte în aplicaţii externe pe locuri de rănire (luxaţii, entorse) pe porţiunile afectate de paralizii sau după un atac de apoplexie.

Pernă de plante:

Florile, frunzele şi tulpinile proaspăt culese de cimbru, se pun într-o faţă de pernă din pânză, se cos marginile şi perna se aplică pe locurile afectate (nevralgie facială, dureri de coloană etc).

Sirop de cimbru:

Florile proaspăt culese se pun într-un borcan alternând un strat de flori de cimbru, unul de zahăr ş.a.m.d. Se lasă trei săptămâni la loc însorit. Se pune puţină apă şi se strecoară. Se pune siropul obţinut într-o crăticioară la foc potrivit fără a fierbe. Se foloseşte apoi la nevoie o linguriţă de sirop pentru combaterea afecţiunilor bronşice

 

 

 

Vreau sa stiu si eu Daca ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
AbiaSuficientIndeajunsNemaipomenitExcelent ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...