Efectele miraculoase ale Aromoterapiei – Ieftina si la indemana oricui

Aromoterapie: esente pentru sanatatea ta

Aromoterapia este o metoda de tratament placuta, usor de facut, tratament naturist ieftin si placut, deoarece foloseste proprietatile uleiurilor esentiale si ale diferitelor parfumuri naturale. De la relaxarea pe care o ofera aprinderea unor lumanari parfumate sau a unor betigase cu diferite arome si pana la tratarea diferitelor boli, terapia cu arome are o practica indelungata si este asociata adesea cu alte metode alternative: reflexoterapie, meloterapie, acopunctura etc.

Multe din esentele aromatice au o forta foarte mare de difuziune prin structurile organismului. Esentele aromatice nu produc obisnuinta si nu exercita efecte secundare nocive, proprii multor medicamente de sinteza.

Aromoterapia foloseste uleiuri esentiale din flori, copaci, radacini, ierburi, boabe si fructe. Ca metoda este foarte utila in tratarea afectiunilor emotionale, precum stresul, anxietatea. Uleiurile sunt fie masate pe piele in forme diluate, fie inhalate, folosite la baie sau aplicate direct pe corp.

Uleiurile esentiale sunt “esente” ale plantelor. Sunt picaturi de fluid precum apa continute in frunze, tulpine, scoarta, flori, radacini sau/si fructe ale diferitelor plante. Uleiul da plantei parfumul sau unic. Aceaste uleiuri esentiale sunt volatile, ceea ce inseamna ca pot fi transferate usor din starea de lichid in atmosfera camerei.

Pentru o terapie buna cu arome realizata acasa, camera va fi foarte bine aerisita inainte. Uleiurile esentiale sunt, de asemenea, foarte concentrate si foarte tari. De aceea ele trebuie folosite, cu atat mai mult, in cunostinta de cauza, pentru a beneficia de toate efectele bune ale uleiurilor.

Orice gospodina care foloseste condimente, care toaca ceapa sau usturoi poate spune ca foloseste terapia prin arome. Mirosurile au efecte asupra starii de spirit si de aceea este important sa se cunoasca cateva caracteristici ale plantelor, legumelor si fructelor folosite in viata de zi cu zi in bucatarie.

Esentele de lavada, pin, cimbru si eucalipt au effect antiseptic la nivelul aparatelor digestive si respirator. Ceapa, urturoiul, ienuparul si lamaia previne formarea de pietre la rinichi sau bila. Daca vrei sa obtii un efect stimulator, incearca esente de busuioc, salvie, rozmarin. Lavada este afrodisiaca si imbie la somn, pe cand lamaia ajuta la concentrare. Mandarina reda buna-dispozitie. Atunci cand este combinata cu esentele de menta, poate preveni vergeturile.

Tratamentul poate fi folosit pentru calmarea durerilor, ingrijirea pielii, alinarea tensiunilor acumulate, reducerea anxietatii si obtinerea unor momente de relaxare. Cand sunt inhalate, aromele afecteaza centri ai creierului si ai sistemului nervos, responsabili cu stimularea nervilor olfactivi.

Aromoterapia este un mod de a te bucura de folosirea controlata a uleiurilor naturale pentru a-ti imbogati viata si a-ti ameliora sanatatea trupului, a mintii si a sufletului.

Actiunea subtila a aromoterapiei

Pentru a intelege mai bine actiunea subtila a aromoterapiei si efectele ei asupra organismului uman, descriem mai jos cateva date generale utile, despre functionarea sistemului olfactiv, principalul responsabil in aceasta forma de terapie.

Cum functioneaza mirosul. Informatii generale

Simtul mirosului este cel mai vechi si cel mai activ dintre organele de simt care actioneaza puternic asupra inconstientului. Mirosurile joaca un rol foarte important in viata omului.

Corpul omenesc poseda glande odorante proprii, unele dintre ele fiind in legatura cu atractia si emotia sexuala. De asemenea mirosurile influenteaza si alte niveluri, activitati si sentimente. Spre exemplu, stransa legatura dintre mama si copil pare a fi intarita de una din formele de imprimare a mirosului. Cand bebelusul suge, isi cufunda capul in glandele odorante care inconjoara mamelonul. Recunoscand mirosul, se linisteste, se relaxeaza si traieste un sentiment de siguranta. De asemenea mirosul bebelusului pare placut mamei, trezindu-i instincte si senzatii, aceasta asociindu-l cu bucuria de a-l strange in brate.

Numai o mica parte a nasului si a cavitatii nazale este ocupata de organul mirosului, mai precis zona cuprinsa intre baza craniului si bolta palatina. Restul partilor regleaza fluxul de aer care patrunde in plaman.

In timpul unei respiratii normale, aerul patrunde continuu prin canalele nazale, dar numai o mica parte atinge aria olfactiva, suficient insa pentru a determina reactia organului olfactiv la un miros nou.

Cand inspiram in mod voit, cand adulmecam, cand facem inhalatii, atunci luam din cand in cand aer, in mod controlat si astfel acesta ajunge mai repede in nas si intr-o cantitate mai mare pe aria olfactiva, adica mai multe molecule de miros ajung la celulele senzoriale.

Avem aproximativ 10 milioane de celule receptoare, fiecare dintre ele terminandu-se cu o vezicula olfactiva din care pornesc la suprafata un numar de 5-6 cili (fire subtiri avand diferite functii printre care si deplasarea sau vehicularea unor secretii). Se pare ca perisorii contin terminatiile nervoase care preiau molecula mirositoare si provoaca excitatia nervoasa a celulei receptoare, mecanismul lor de functionare necunoscandu-se inca.

Celulele olfactive traiesc putina vreme, ele functionand aproximativ o luna, dupa care se distrug si se elimina odata cu mucusul. Astfel completarea celulelor se face continuu.

De unde vin mirosurile

S-au incercat tot felul de teorii privind provenienta mirosurilor substantelor. Una dintre cele mai plauzibile explicatii ar fi aceea ca forma moleculei de substanta din mirosuri se integreaza in receptorii cililor olfactivi.

In sprijinul acestei teorii vine faptul ca adaugand permanent cate o doza de substanta aromata, in curand ne obisnuim cu ea si nu ii mai simtim mirosul. Aceasta se datoreaza saturatiei ariei receptoare, dar dupa o pauza in care receptorul devine refolosibil, putem simti din nou mirosul respectiv.

Pierderea temporara a mirosului este un fenomen frecvent, fiind adesea efectul unei raceli, in cel mai fericit caz.

De asemenea, exista circumstante care pot modifica sensibilitatea la mirosuri. Spre exemplu o femeie insarcinata, care poate initial, tolera unele mirosuri sau poate careia chiar i s-au parut placute, ajunge, pe masura evolutiei sarcinii, sa nu le suporte.

In general, preferinta pentru mirosuri se modifica odata cu varsta.

Bebelusii reactioneaza puternic la mirosul corpului mamei. Copiii mici prefera mirosurile de fructe, spre exemplu pe cel de capsuni, chiar daca in acelasi timp, nu sunt atrasi in general de mirosurile puternice. Fabricantii de dulciuri, jucarii si chiar rechizite sunt in cunostinta de cauza atunci cand produc radiere sau creioane cu miros de fructe.

Copiii sub 10 ani percep mirosurile necunoscute si puternice in concentratie mult mai mica decat cei ajunsi la pubertate, asa cum acestia, la randul lor, percep mult mai putin decat adultii intre 21 si 39 de ani.

In perioada pubertatii atat baietii cat si fetele pierd atractia pentru mirosul dulce, acesta fiind inlocuit de mirosurile puternice, grele, de mosc sau lemn de santal.

In urma cercetarilor s-a constatat ca moscul, care este unul din componentii olfactiei sexuale la mai multe rase de animale, devine atractiv la varsta de 15 ani, urmand ca puterea de atractie sa scada pe la 20 de ani, revenind in schimb mai tarziu, dar intr-o masura mult mai mica.

O buna parte din cultura noastra este dedicata, in mod deliberat, excitarii simtului olfactiv, cu bataie directa sau indirecta spre stimularea atractiei sexuale programate. Este de vazut vasta industrie a parfumurilor, cunoscut fiind faptul ca mirosul poate deveni principala sursa de informatii a omului, in lipsa de alte posibilitati senzoriale.

Cum functioneaza aromoterapia

Aromoterapia stimuleaza echilibrul si armonia corpului, mintii si spiritului. Ea foloseste plante ale caror radacini, tulpini, frunze, seminte si flori contin uleiuri esentiale volatile sau eterice. Aceste uleiuri au proprietati terapeutice prin influenta pe care o exercita asupra hormonilor si a altor substante chimice purtatoare de mesaje care se gasesc in corp sau creier.

Odata cu aerul pe care-l respiram ajung si moleculele parfumurilor, care sunt preluate de foliculii pilosi (perisori) ai celulelor olfactive. Nervii olfactivi sunt cei care preiau mesajul pentru a-l transmite mai departe, sub forma de impulsuri, centrului olfactiv din creier.

De aici stimulul olfactiv este trimis in sistemul limbic, adica in zona dintre creierul mare si baza creierului, zona numita “poarta catre constiinta”, care filtreaza stimulii senzoriali, ii selecteaza si ii asociaza cu emotii. Aici mirosurile se impart in “placute” si “neplacute”. Un miros poate fi interpretat drept placut si poate “umple inima de bucurie” fiind de fapt asociat cu ceva placut. Sau dimpotriva, poate fi dezagreabil datorita conexiunilor nebanuite pe care le face creierul, avand drept efect grimase specifice.

Deci sistemul limbic si cel olfactiv sunt strans legate de memorie. De aceea o simpla adiere de vant, care aduce izuri fine, poate fi suficienta pentru a trezi instantaneu amintiri, dorinte, nostalgii, sentimente, emotii sau aversiuni reprimate.

Astfel substantele aromate, datorita componentei lor psihice active, ne pot bine dispune, inveseli, relaxa sau pot actiona ca afrodisiace, stimulandu-ne sexual.

Sunt cunoscute unele plante ale caror uleiuri volatile au o compozitite chimica asemanatoare cu cea a hormonilor sexuali.

Spre exemplu, substante asemanatoare estrogenului (hormon feminin) se gasesc in uleiurile de anason, fenicul sau mustar. In santal sau mosc gasim substante asemanatoare testosteronului (hormon sexual masculin).

Sistemul neurovegetativ este in stransa legatura cu centrul olfactiv si sistemul limbic, acesta reactionand la mesajele excitante sau calmante ale aromoterapiei, regland contractiile sau decontractarile.

In general, sistemul nervos vegetativ este influentat pozitiv de respiratie, de circulatia sangvina, de bataile inimii, de productia de hormoni si de multe alte functii anatomice, accelerandu-le sau diminunadu-le.

Asupra tuturor acestora aromoterapia poate avea efect direct, multe dintre substantele pe care le utilizeaza actionand fizic si chimic asupra organismului uman si a factorilor patogeni ce au patruns in el, inhibandu-i sau stimulandu-i activitatea.

Sharing

Vreau sa stiu si eu Daca ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !

AbiaSuficientIndeajunsNemaipomenitExcelent (1voturi, Media: 5.00 out of 5)

Loading...