Hranirea din punct de vedere al Yoghinilor

În prezent oamenii sunt dezechilibraţi de viaţa agitată pe care o duc şi doresc să încerce orice în speranţa de a-şi recâştiga echilibrul…. yoga, zen, meditaţie transcedentală, relaxare…. Nu am nimic împotriva acestora, dar există un mod mai simplu şi mai eficace de reechilibrare şi anume cel de a învăţa să mâncăm corect.

Când mănânci neglijent şi indiferent, grăbit, în mijlocul gălăgiei a discuţiilor, tensiunii, la ce bun să meditezi sau orice altceva după aceea? Teatru! Ar fi mai bine să se folosească această ocazie pe care o aveţi de două sau trei ori pe zi, zilnic, pentru a face ceva, cum e faptul de a mânca, care să pună în regulă celulele şi să vă armonizeze întregul sistem. Dacă vă cer să faceţi un efort şi să mâncaţi în linişte (reţinându-vă nu numai de la a vorbi, ci şi de la a face zgomot cu cuţitul, furculiţa, etc.) să mestecaţi fiecare bucăţică mult timp şi, din când în când, să respiraţi profund şi mai ales să mulţumiţi cerului când mâncaţi, pentru toate bogăţiile conţinute în mâncare e pentru ca aceste exerciţii, aparent neînsemnate, sunt mijloace de dobândire a autocontrolului. Învăţând să controlăm lucruri mărunte, dobândiţi control asupra lucrurilor mari. Când văd pe cineva că e neglijent şi neatent în probleme mărunte, ştiu că viaţa lui a fost dezordonată în trecut şi va fi şi pe viitor dacă nu face ceva în legătură cu această lipsă, pentru că totul este interrelaţionat.

Ştiu că nu e uşor să stai tăcut în timpul mesei şi să te concentrezi numai asupra mâncării, chiar dacă reuşeşti să fii liniştit şi să-ţi controlezi gesturile în interior faci gălăgie cu sentimentele sau poate ele sunt sub control, dar gândurile hoinăresc. Nutriţia este o yoga prin aceea că ajungi, când mănânci, să-ţi dedici toate eforturile, atenţia, concentraţia şi controlul procesului de a mânca.

Pentru a putea să-ţi concentrezi gândurile în timpul mesei, trebuie să fi dobândit obiceiul de a-ţi controla gândurile în viaţa zilnică. Dacă ai fost atent mereu să nu te laşi cuprins de gânduri şi sentimente negative, atunci drumul e pavat şi îţi va fi uşor. Zici “Trebuie să petreci o viaţă întreagă să înveţi să mănânci corect?“ Da şi nu. E clar că nu toate problemele tale vor fi rezolvate doar pentru că tu mănânci corect, ci acest lucru e un punct de plecare, o trambulină ducând la lucruri extraordinar de benefice,dar nu înseamnă că nimic altceva nu e important şi că poţi să te relaxezi în restul timpului. Pe scurt, e de dorit să mănânci atent, cu vigilenţa şi e bine să fii atent şi vigilent şi în timpul zilei. Una nu exclude pe cealaltă. Mâncatul este un ritual magic în care mâncarea se transformă în sănătate, forţă , dragoste, lumină. Observaţi-vă singuri, dacă mâncaţi într-o stare de mânie, agitaţie, nemulţumit, veţi rămâne cu un gust amar în gură toată ziua; vă veţi simţi nervos şi încordat şi, dacă sunt probleme de rezolvat, veţi fi negativ în reacţii, deciziile vor duce lipsă de corectitudine şi înţelegere, nu veţi fi destul de generos pentru a face concesii. Nu are rost să vă justificaţi “Nu e greşeala mea, sunt aşa de nervos, nu am încotro!” şi apoi să luaţi nişte medicamente pentru a încerca să vă calmaţi. Pentru a vă ameliora sistemul nervos, trebuie să învăţaţi să mâncaţi corect. Orice altceva trebuie lăsat deoparte când vă aşezaţi să mâncaţi, chiar afaceri importante, pentru că singurul lucru important acum e să vă hrăniţi în acord cu regulile divine. Dacă mâncaţi corect, restul se va aranja de la sine când veţi fi terminat. Astfel economisiţi şi timp şi efort. Nu trebuie să credeţi că problemele se rezolvă mai bine şi mai rapid dacă sunteţi încordat şi nerăbdător; de fapt inversul e valabil; lucrurile vă scapă din mâini, ziceţi lucruri nechibzuite, aveţi un efect negativ asupra altora,după care trebuie să petreceţi zile pentru a face reparaţiile necesare. Majoritatea oamenilor nu văd că şi cea mai mică acţiune din viaţa zilnică, este semnificativă, astfel cum să te aştepţi ca ei să vadă că modul de a-şi dezvolta inteligenţa, dragostea, puterea voinţei, e de a mânca în mod corect.

Toţi cred că inteligenţa e ceva ce dezvolţi prin lectură şi studiu, judecând tribulaţii când eşti obligat să găseşti o cale de ieşire. Ei cred că inima e trezită când ai o soţie şi copii de care să ai grijă şi să îi protejezi; şi că puterea voinţei o dezvolţi prin efort fizic, sport, etc… dar să-ţi dezvolţi mintea şi inima în timpul mesei? Păi acest fel de a judeca dovedeşte că nu au început să înţeleagă Învăţătura. E în timpul mesei când faci munca reală, cea esenţială, adică să-ţi dezvolţi inima, mintea, voinţa. Poate că nu poţi petrece tot timpul în bibliotecă şi la universitate, poate nu te căsătoreşti şi nu ai copii, poate nu ai ocazia pentru un efort prelungit, dar cu siguranţă vei mânca, toţi sunt obligaţi să mănânce.

Vreţi să vă dezvoltaţi mintea? De câte ori mânuiţi ceva pe masă în timpul mesei, făcând-o cu grijă, fără a lovi lucrurile unul de celălalt, fără a deranja pe nimeni, vă dezvoltaţi mintea, deveniţi inteligent, atent şi receptiv. Când văd oamenii scăpând cuţitele şi furculiţele, răsturnând lucruri, ştiu imediat că ei duc lipsă de inteligenţă. Pot avea tot felul de titluri şi diplome, dar pentru mine nu au inteligenţă. La ce bun un titlu dacă nu eşti bun să apreciezi distanţele?

Să zicem că vrei să muţi un pahar; dacă nu măsori cu ochiul cât de departe e paharul de alte obiecte, vei doborî ceva şi-l vei sparge. Vei zice că acesta este un detaliu, o mică lipsă, dar una care poate atinge proporţii uriaşe în evenimentele viitoare din viaţă. Oamenii care sunt neîndemânateci şi neglijenţi în viaţă îşi aduc mari pagube. A nu fi atent, fie pe o scară mică, fie pe una mare, a face gafe, a răni oamenii, a deranja lucrurile, sunt toate parte a unei atitudini care provoacă suferinţă şi resentimente care necesită ani pentru a fi reparate. Înainte ca eu să iau această sticlă cu apă de pe masă, îmi amintesc că a fost în frigider, că e umedă şi alunecoasă. Astfel, o şterg înainte de a o lua şi astfel sunt sigur că nu va cădea. Aşa trebuie să fie totul, pe masă sau în viaţă. Dacă ceva e în afara conştiinţei tale, va fi în afara controlului tău, nu îi vei fi stăpân şi nu te va asculta. Pentru a controla ceva, trebuie să-l domini în gând.

Un alt lucru, înainte de a vă aşeza la masă, încercaţi să vă asiguraţi că nu lipseşte nimic, astfel că nu va trebui să vă ridicaţi să aduceţi sarea, o farfurie, un cuţit. Adesea când sunt invitat, gazda trebuie să părăsească masa de mai multe ori pentru că a uitat ceva; totuşi ar trebui să ştie ce e necesar, ea repetă acelaşi lucru în fiecare zi. Dar nimeni nu dă nici o atenţie şi astfel o viaţă întreagă e petrecută întrerupând masa pentru a aduce ceva ce ai uitat. E un semn sigur că nu eşti atent şi grijuliu nici în probleme mai mari. Vă duce asta la succes?

Dacă încerci să mănânci fără a face zgomot sau a-i deranja pe cei din jurul tău care au nevoie de linişte pentru a se concentra şi medita, îţi va dezvolta inima. Oamenii gândesc:”Ceilalţi? Ce sunt ceilalţi pentru mine?”şi de aceea lumea întreagă degenerează; nimeni nu se gândeşte la ceilalţi. Oamenii nu sunt capabili să trăiască împreună, pentru că nu au respect, grijă unii pentru ceilalţi. A mânca împreună le dă o şansă să-şi dezvolte caracterul şi să-şi lărgească conştiinţa.

De aceea eu zic că la masă poţi învăţa controlul supraveghindu-ţi gesturile şi reţinându-te de la a face zgomot. Ştiu că vă cer ceva extrem de greu de realizat, dar dacă reuşiţi, oricine va veni va fi uimit şi va zice:”Dar nu e posibil, nu-mi cred ochilor!” Se poate spune cât de departe în evoluţia sa este o persoană după faptul că e sau nu conştient că nu-şi aparţine numai lui, ci unui întreg şi armonia întregului nu trebuie să fie perturbată de acţiunile, gândurile şi sentimentele lui, gălăgia lui interioară. Veţi zice : ”Ce înseamnă asta , gălăgia lui interioară?”Gălăgia e disonanţă, noi facem gălăgie în interiorul nostru cu durerea şi neliniştea noastră, rebeliunea şi nemulţumirea noastră, şi asta perturbă atmosfera psihică a întregului. Nu ne dăm seama cât de dăunătoare este această gălăgie pentru noi înşine şi pentru oricine altcineva până vine ziua când sistemul nostru cedează şi avem de înfruntat boala psihică sau fizică.

În timp ce mâncaţi,trebuie să vă gândiţi la mâncare cu dragoste pentru că aceasta o va face să-şi deschidă comorile pentru voi  … când soarele încălzeşte florile,ele se deschid; când el dispare, ele se închid.Dacă iubiţi mâncarea, o mâncaţi cu dragoste adevărată, ea se va deschide şi va emana o aromă pentru voi şi vă va da particolele eterice pe care le căutaţi.Veţi vedea în ce stare minunată vă veţi afla, din momentul în care veţi înceta să mai mâncaţi automat, fără dragoste, doar pentru a umple golul din stomacul vostru.Ştiu că nu are rost să vorbesc astfel despre dragoste, oamenii nu ştiu să se trateze cu dragoste, cum să vorbească, meargă, să privească şi să respire cu dragoste…Ei nu ştiu! Ei cred că dragostea înseamnă a te culca cu cineva, dar rezultatele dovedesc că aceasta nu e dragoste, dacă ar şti, într-adevăr, să se iubească, Cerul ar fi cu ei.

Sharing

Vreau sa stiu si eu Daca ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
AbiaSuficientIndeajunsNemaipomenitExcelent ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...