Efectele plantelor

Modul de actiune al plantelor

Sharing

Acţiunea terapeutică a principiilor active din plante

 

După acţiunea specifică a principiilor active conţinute de plantele medicinale şi aromatice asupra aparatelor şi organelor din corpul uman, aceste principii active se clasifică în mai multe grupe.

 I. Cu acţiune asupra sistemului nervos central SNC.

Tranchilizantele inhibă activitatea SNC fie prin deprimare totală, fie prin deprimarea anumitor porţiuni. Acţiunea tranchilizantă se traduce printr-o diminuare a activităţii psihomotorie şi cerebrale, care se prezintă prin calmare, destindere, diminuarea agresivităţii.

În această categorie se include alcaloizii carbolinici care se găsesc în rădăcinile speciilor de Rauwolfia, familia Apocynaceae. În afară de o activitate terapeutică globală, fiecare din aceşti alcaloizi are şi o acţiune proprie specifică. Cei mai importanţi s-au dovedit rezerpina, ajmalina, ajmalicina, serpentina.

Efectele plantelor
Efectele plantelor

În categoria tranchilizantelor intră şi principiile active din rădăcina de Valeriana officinalis, Fam. Valerianaceae. Acestea constau din ulei volatil format din sescviterpene aciclice sau ciclice conţinând diferite grupări organice, precum şi din valepotriaţi, care sunt combinaţii valeriano-epoxi-hidroxilice triesteri. Din cercetările efectuate a-a concis că acţiunea terapeutică a materiei vegetale este dată în cea mai mare parte de grupările chimice numite valepotriaţi, precum şi de rezultanta acţiunii sinergice a fitocomplexului existent.

Excitantele– stimulează activitatea SNC fie direct prin neuroni, fie prin mecanisme reflexe.

În această categorie sunt incluşi alcaloizii cu nucleu purinic, cafeina, teofina, teobromina, care se găsesc în speciile Coffea arabica fam. Rubiaceae, Thea sau Camelia sinensis, familia Theaceae şi Theobroma cacao, familia Sterculiaceae.

În planta proaspătă derivaţii purinici se găsesc de regulă sub formă de compuşi. Ei sunt bine absorbiţi, indiferent de calea de administrare, iar acţiunea excitantă are o durată de circa 5 ore.

Alcaloizii cu nucleu purinic se deosebesc între ei prin intensitatea acţiunii asupra SNC. Cea mai activă ca intensitate este cafeina.

Anestezicele locale, aplicate pe un trunchi nervos sau pe terminaţiile nervoase periferice, produc dispariţia sensibilităţii sau paralizia musculară prin mecanismul de blocare reversibilă a influxului transmis.

În această categorie intră principiul activ cocaina, care se găseşte în frunzele arborelui Erythroxylon coca, familia Erythroxylaceae. Cocaina este un alcaloid cu structură tropanică, fiind un ester al acidului tropic-carbonic. Se foloseşte în ORL şi oftalmologie ca un bun anestezic de suprafaţă, fiind aplicat pe mucoase. Datorită şi efectului vasoconstrictor local diminuează sângerările în chirurgia ORL.

Asupra SNC cocaina are mai întâi un efect de stimulare, apoi de diminuare.

Antipireticele, acţionează prin SNC având ca efecte scăderea temperaturii anormale a corpului şi diminuarea durerii.

Din această categorie fac parte alcaloizii din scoarţa speciilor Cinchona succirubra, C. Calissaya, familia Rubiaceae. În specile amintite au fost identificaţi peste 50 de alcaloizi. Dintre aceştia se găsesc în cantitate preponderentă două perechi de atereoizomeri: chinina- chinidina şi cinconina- cincodina.

 

II. Cu acţiune asupra sistemului nervos vegetativ:

Parasimpatomimeticele– stimulează sistemul nervos parasimpatic.

Din această categorie face parte alcaloidul lichid pilocarpina, care se află în frunzele de Pilocarpus sp. Din punct de vedere chimic, pilocarpina este un alcaloid cu nucleu imidazolic. Acţiunea sa majoră este stimularea secreţiilor exocrine, dar o altă acţiune foarte importantă este şi scăderea presiunii intraoculare şi de mioză, ceea ce face folosirea ei în tratamentul bolilor de ochi cum ar fi glaucomul, iridociclitele, etc.

Parasimpatoliticele- inhibă sistemul nervos parasimpatic.

În această categorie intră alcaloizii tropanici, ca atropina, scopolamina, hiosciamina, care se găseşte în frunze, precum şi în rădăcini la speciile: Atropa belladona, Datura innoxia, D. Stramonium, Hyoscyamus niger, familia Solanaceae.

Simpatomimeticele- stimulează sistemul nervos simpatic.

Ca exemplu poate fi citată efedrina, alcaloid provenit din herba speciiolor de Ephedra distachya, E. helvetica, etc, familia Ephedraceae. Activitatea efedrinei se traduce prin acţiunea vasoconstrictoare asupra vaselor periferice şi prin rolul de antispastic asupra muşchilor bronhici.

Simpatoliticele- sunt alcaloizi cu nucleu indolic, de tip ergotaminic, aflaţi în scleroţii ciupercii parazite Claviceps purpurea din familia Hypocreaceae, care au o catenă polipeptidică ce le conferă acţiune simpatolitică, inversând acţiunea adrenalinei. Aceiaşi acţiune simpatolitică au şi alcaloizii din herba Vinca minor şi din rădăcinile de Rauwolfia sp, din familia Apocynaceae.

Alcaloizii din această categorie sunt folosiţi la prepararea medicamentelor hipotensive.

 

III. Cu acţiune asupra ganglionilor vegetativi:

Substanţele ganglioplegice şi nicotinice din plantele medicinale şi aromatice, paralizează temporar transmiterea influxului nervos. Ca exemplu se citează alcaloizii nicotina din frunzele speciei Nicotina tabacum, familia Solanaceae, lobelina din herba plantei Lobelia inflata, familia Lobeliaceae şi sparteina din sumitîţile speciei Cytisus (Sarothamnus) scoparius familia Leguminosae.

 

IV. Cu acţiune curarizantă:

Substanţele curarizante acţionează prin blocarea transmiterii excitaţiei nervoase către muşchi, producând paralizia muşchilor striaţi. Paralizia se transmite şi la alte grupe de muşchi, funcţie de sensibilitatea acestora faţă de substanţele curarizante.

Alcaloidul d-tubocurarina, obţinut din curara, are acţiune curarizantă care se instalează rapid şi se elimină repede. Curara este un extract din scoarţa unor liane din familia Menispermaceae şi Loganiaceae.

 

V. Cu acţiune asupra aparatului cardiovascular.

Cardiotonicele- acţionează asupra contractibilităţii, tonicităţii şi excitabilităţii inimii, adică acţionează inotrop, dromotrop şi respectiv batmotrop pozitiv.

Din această categorie fac parte glicozidele cardiotonice:

-Digitalicele din frunzele speciilor: Digitalis purpurea, D. lanata familia, Scrophulariaceae.

-Strofantinele din seminţele de Strophantus sp. Familia Apocynaceae.

-Adenozida şi adenovernozida din părţile aeriene ale speciei Adonic vernalis, familia Ranunculaceae.

-Convalotoxina şi convalazida din herba de Convallaria majalis, familia Liliaceae.

-Scilarena A şi scilarena B din bulbul plantei Scilla maritima, familia Liliaceae.

-Tevetinul A şi tevetinul B (cerebrozidul) care se găsesc în seminţele speciei Thevetia neriifolia, familia Apocynaceae.

Glicozidele cardiotonice constituie sursa terapeutică cea mai importantă în tratamentul insuficienţei cardiace.

Vasoconstrictoarele- acţionează asupra SNC, sistemului nervos vegetativ şi fibrelor musculare care se află în peretele vaselor sangvine.

Principiile active cu acţiune vasoconstrictoare sunt alcaloizii cu nucleu izochinoleinic ca: hidrastina, berberina, canadina, berberastina, care se găsesc în rizomul speciei Hydrastis canadensis, familia Ranunculaceae. Ei se folosesc mai mult în medicaţia hemostatică.

Vasodilatatoarele– prezintă acţiune hipotensivă, ca urmare a vasodilataţiei.

Din această categorie fac parte:

-Reserpina, alcaloid carbolinic din specia Rauwolfia serpentina, familia Apocynaceae.

-Papaverina, alcaloid cu structură izochinolinică prezent în opiu, are acţiune vasodilatatoare asupra vaselor cerebrale, efectul traducându-se prin scăderea tensiunii.

-Vincamina din specia Vinca minor, familia Apocynaceae, alcaloid indolic, care are o bună acţiune hipotensivă.

-Kelina, o furanocromonă prezentă în fructele speciei Ammi visnaga din familia Umbelliferae, este un bun vasodilatator al vaselor coronare.

Principiile active care acţionează asupra capilarelor- din punct de vedere chimic au diferite structuri, iar farmacodinamic acţionează asemănător vitaminei P, mărind rezistenţa capilarelor şi diminuând permeabilitatea.

În această categorie intră rutozidul, o flavonă extrasă din bobocii florali nedesfăcuţi ai speciei Sophora japonica, familia Leguminosae. De asemenea pigmenţii antocianici care se extrag din frunzele şi florile speciei Vaccinum myrtillus, familia Ericaceae.

Substanţele anticoagulante- opresc sau întârzie coagularea sângelui.

Dicumarolul sau bihidroxicumarina acţionează ca un antimetabolit al vitaminei K în procesul de anticoagulare, prin inhibarea sintezei protrombinei la nivelul ficatului. Acest compus se găseşte în florile de Melilotus officinalis, familia Leguminosae, în urma unui proces de fermentaţie.

Substanţe coagulante- stimulează sinteza protrombinei.

Din această categorie face parte vitamina K, care se găseşte în stigmatele de Zea mays, familia Gramineae, în frunzele verzi ale speciilor de Plantago, familia Plantaginaceae.

 

VI. Cu acţiune asupra aparatului respirator:

Substanţe analeptice respiratorii- acţionează pe două căi: fie prin stimularea centrului respirator bulbar, fie printr-un mecanism reflex.

Lobelina alcaloid tropanic din specia Lobelia inflata, familia Lobeliaceae, intensifică respiraţia, măreşte amplitudinea şi frecvenţa mişcărilor respiratorii, acţionând prin ambele mecanisme.

Substanţe antitusive sau deprimante- calmează receptorii senzitivi, inhibă centrul tusei.

În această categorie se include alcaloizii cu nucleu morfinanic, ca morfina, codeina, care se găsesc în capsulele speciei Papaver somniferum, familia Papaveraceae.

Substanţe expectorante sau modificatoare ale secreţiilor bronşice- acţionează prin fluidificarea şi eliminarea secreţiilor.

Dintre acestea se citează saponinele triterpenice care se găsesc în speciile Saponaria officinalis şi Gypsophyla paniculata, ambele din familia Caryophyllaceae, ş.a.

Substanţe bronhodilatatoare sau antiastmatice- acţionează asupra aparatului respirator prin deschiderea muşchilor bronhici şi mărirea lumenului bronhiilor.

Principiile active care au acţiune bronhodilatatoare, favorizând creşterea capacităţii vitale sunt:

-Scopolamina, atropina, alcaloizi cu nucleu tropanic, aflate în frunzele şi rădăcinile speciilor Datura innoxia, Atropa belladona, familia Solanaceae.

-Teofina, alcaloid cu nucleu purinic care se găseşte în frunzele speciei Thea sinensis, familia Sterculiaceae.

-Efedrina, alcaloid derivat de la feniletilamină, existentă în părţile aeriene ale speciilor Ephedra, familia Ephedraceae.

 

VII. Cu acţiune asupra aparatului renal:

Diureticele- măresc cantitatea de urină, a ionilor de Na, Cl şi a apei.

Din această categorie fac parte principiile active din frunzele speciei Cynara scolymus, familia Compositae, sărurile de potasiu din stigmatele şi stilurile plantei Zea mays, familia Gramineae, heterozidele cardiotonice din frunzele speciile de Digitalis, familia Scrophulariaceae, bazele purinice din frunzele unor specii din familia Sterculiaceae.

Depurativele- elimină din organismul uman metaboliţii. Această acţiune se datorează unor principii active ca saponozidele din rădăcinile de Saponaria officinalis, familia Caryophyllaceae.

Antisepticele urinare- sunt reprezentate de principiile active glicozidele hidrochinonei şi derivaţii ei metilaţi. Dintre aceştia derivatul cel mai important este arbutinoza din frunzele speciei Vaccinum vitis-idaea familia Ericaceae.

 

VIII. Cu acţiune asupra aparatului digestiv:

Substanţe amare- stimulează secreţia gastrică în cazurile de inapetenţă. Procesul se traduce prin influenţa principiilor tonic amare asupra celulelor parietale ale mucoasei gastrice de a secreta acid clorhidric, cu rol preponderent în digestia alimentelor.

În categoria substanţelor amare sunt incluşi heterozizii cu structură lactonică din rădăcinile plantei Gentiana lutea familia Gentianaceae, lactona sescviterpenică din grupa guaianolidelor, existentă în herba speciei Artemisia absinthium, familia Compositae, uleiurile volatile din seminţele speciilor Coriandrum sativum, Pimpinella anisum, Foeniculum vulgare, familia Umbelliferae.

Substanţe vomitive sau emetice- evacuează brusc conţinutul stomacului şi al duodenului prin excitarea centrului bulbar al vomei sau periferic, printr-un act reflex, prin excitarea terminaţiilor senzitive din mucoasa gastrică.

Exemplul cel mai concludent este emetina, alcaloid cu nucleu izochinolinic, care se găseşte în rădăcinile speciei Uragoga ipecacuanha, familia Rubiaceae.

Antivomitive sau antiemeticele- acţionează asupra centrului bulbar al vomei sau periferic la nivelul terminaţiilor senzitive din mucoasa gastrică, inhibând evacuarea stomacului şi a duodenului.

Ca exemplu se poate da ulkeiul volatil din frunzele speciei Mentha piperita, familia Labiatae, al cărui component principal este 1-mentolul ce îi conferă acţiune antivomitivă. Acelaşi efect are şi uleiul volatil din frunzele de Melissa officinalis, familia Labiatae, al cărui component principal este citralul.

Carminativele- ajută la eliminarea gazelor intestinale.

Uleiurile volatile din seminţele speciilor Carum Carvi, Pimpinella anisum, Foeniculum vulgare, Coriandrum sativum, familia Umbelliferae, cu componenţii lor favorizează eliminarea gazelor intestinale.

Laxative şi purgative- acţionează diferit asupra motilităţii intestinului. Astfel substanţele laxative produc scaune normale, iar purgativele acţionează prin eliminarea întregului conţinut intestinal, cele drastice provocând scaune dese şi lichide.

În prima categorie se pot include speciile cu un conţinut mare de mucilagii sau celuloză, evacuarea producându-se în mod mecanic. Astfel sunt seminţele speciei Linum usitatissimum, familia Linaceae şi ale speciei Plantago lanceolata familia Plantaginaceae.

Purgativele de natură vegetală stimulează peristaltismul intestinului şi diminuează puterea de absorbţie a apei. În această categorie intră rizomii speciei Rheum palmatum var. tanguticum familia Polygonaceae.

Antidiareicele- au acţiune astringentă asupra mucoasei gastrointestinale.

Scoarţa de Quercus robur, aparţinând familiei Fagaceae, datorită taninurilor pe care le conţine, conjugă efectele antidiareice cu cele antiseptice, prin proprietatea de a precipita proteinele, prin acţiunea astringentă şi antiseptică.

Coleretice şi colagoge- au influenţă asupra secreţiei biliare: măresc volumul bilei, o fluidifică şi ajută la evacuarea ei prin stimularea contracţiei vezicii biliare.

Cinarina (depsidă cu structură polifenolică) şi luteolina (flavonoidă) din frunzele speciei Cynara scolymus, familia Compositae, conferă acestei plante acţiune coleretică şi colagogă.

Modificatoare ale nutriţiei- acţionează ca stimul neuromuscular, cu valoare alimentară mare, fiind folosite în cazurile de caşexie. Din această categorie fac parte principiile active din specia Trigonela foenum-graecum, familia Leguminosae.

Hepatoprotectoare- prezintă acţiune de protejare a ficatului faţă de substanţele hepatotoxice.

Din această categorie fac parte flavonele pe care le conţin seminţele, respectiv frunzele speciilor Silybum marianum şi Cardus nutans, ambele din familia Compositae.

 

IX. Cu acţiune hormonală sau antihormonală:

Hipoglicemiantele sau antidiabeticele- ajută la scăderea valorilor anormale ale glucozei sangvine.

Derivaţii antocianici (mirtilina a şi b) şi derivaţii flavonici din frunzele de Vaccinum myrtillus, familia Ericaceae, le conferă calitatea hipoglicemiantă.

Tecile de Psasoleus vulgaris din familia Leguminosae, au de asemenea acţiune hipoglicemiantă, datorită probabil, argininei, pe care o conţin.

Hipocolesterolemiantele- scad conţinutul colesterolului din sânge.

Frunzele de Cynara scolymus familia Compositae, influenţează negativ sinteza colesterolului. Procesul se petrece la nivelul ficatului, datorită prezenţei în frunze a depsidelor cu structură polifenolică.

Galactogogele- stimulează secreţia de lapte.

Din această categorie fac parte uleiurile volatile din speciile Pimpinella anisum, Carum carvi, Coriandrum sativum, familia Umbelliferae.

 

X. Cu acţiune asupra pielii:

Emolientele- datorită acţiunii specifice, sunt folosite în terapeutică în diferite inflamaţii.

În această categorie sunt incluse mucilagiile din florile şi frunzele speciilor Althea rosea var. nigra şi Malva glabra familia Malvaceae.

Astringentele- acţionează asupra hematiilor aglutinându-le.

Taninurile din frunzele de Vaccinum myrtylis, familia Ericaceae, le conferă acţiune astringentă.

Cicatrizantele– acţionează specific prin stimularea aparatului reticuloendotelial.

Florile şi herba speciilor Matricaria chamomilla şi Achillea millefolium, ambele din familia Compositae, conţin un ulei volatil ai căror componenţi principali prochamazulenele se transformă sub acţiunea temperaturilor ridicate (distilare, infuzie) în chamazulene, hidrocarburi sescviterpenice, cu acţiune cicatrizantă.

Rubefiantele- produc o iritare locală, superficială numită revulsie.

Seminţele de Brassica nigra, familia Cruciferae, conţin ca principiu activ sinigrozida, o tioglicozidă, care conferă seminţelor proprietăţi rubefiante.

Fotosensibilizatoarele- îşi datoresc acţiunea principiilor active furocumarinele. Acestea în prezenţa razelor solare, respectiv, a radiaţiilor UV formează combinaţii stabile cu resturile pirimidinice ale AND, provocând pigmentarea pielii, iar în funcţie de expunere putând duce la iritaţii cutanate grave.

Un exemplu de substanţă fotosensibilizatoare este bergaptenul din seminţele speciei Ammni majus, familia Umbelliferae.

 

XI. Cu acţiune antimitotică sau antitumorală:

Principiile active conţinute de unele plante medicinale au acţiune de inhibare a diviziunii celulelor canceroase, provocând o regresare a procesului de malignizare.

Astfel podofilotoxina, componentul principal al podofilinei, o rezină conţinută de rizomul speciei Podophyllum peltatum familia Berberidaceae, are acţiune de inhibare a diviziunii celulelor canceroase în faza de mitoză, ceea ce face ca planta să fie utilizată sub formă de aplicaţii locale în neoplasmele pielii.

Alcaloizii cu nucleu indolic, cum sunt vincaleucoblastina şi leurocristina, extraşi din specia Catharantus roseus, familia Apocynaceae, sunt folosiţi sub formă de produşi farmaceutici în terapia leucemiei, a bolii lui Hodgkin. Acţiunea se traduce printr-un proces de deprimare a măduvei producătoare de leucocite.

 

 

XII. Cu acţiune paraziticidă:

Antihelminticele- manifestă acţiune de distrugere asupra nematozilor (ascarizi, oxiuri).

Santonina, din punct de vedere chimic o lactonă sescviterpenică biciclică, existentă în capitulele florale imature ale speciei Artemisia cina, familia Compositae, conferă acestei plante proprietăţi parazicide. Aceleaşi proprietăţi le prezintă şi florile speciei Tanacvetum vulgare, tot din familia Compositae, care conţin sescviterpene destul de apropiate ca structură de santonină.

În combaterea teniei se foloseşte rizomul speciei Dryoipteris filix-mas din familia Polypodiaceae, care conţin compuşi fluoroglucinici ce paralizează muşchii netezi ai parazitului.

Insecticidele- manifestă puternică acţiune asupra animalelor cu sânge rece şi asupra insectelor.

Piretrinele, esteri piretrolonici, cinerolonici şi jasmolonici ai acizilor crizantemici mono şi dicarboxilici, constituie componenţii principali ai unor plante, ca de exemplu florile de Chrysanthemum cinerrariefolium, familia Compositae, oferindu-le acestora acţiune insecticidă.

 

 

Vreau sa stiu si eu Daca ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
AbiaSuficientIndeajunsNemaipomenitExcelent ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.