Poliartrita dureroasa

Comprese cu spirt si piper pentru tratarea poliartritei

In cazul celor care sufera de poliartrita, locurile dureroase se frectioneaza cu un ulei vegetal inainte de culcare, dupa care se bandajeaza cu o pinza groasa care sa tina cald. De asemenea se pot pune comprese cu spirt si piper. Foarte recomandat este decoctul de orez, dar si orezul simplu la fiecare masa. Locurile dureroase pot fi frectionate cu tinctura de flori de papadie.

Medicina populara le recomanda bolnavilor de poliartrita sa faca bai cu extract de pin sau cu decoct din muguri de pin. Locurile dureroase pot fi frectionate cu otet de mere; pe aceste zone pot fi aplicate si comprese cu otet de mere. In acelasi timp, otetul de mere se administreaza si intern, astfel: la un pahar de apa fierbinte se pun patru linguri de otet; se bea cite o jumatate de pahar din acest amestec de trei ori pe zi.

Poliartita reumatoida dureroasa
Poliartita reumatoida dureroasa

Pentru scaderea in intensitate a durerilor de miini si picioare, se amesteca un galbenus de ou cu o lingura de otet de mere; se intinde cu atentie acest amestec pe locurile dureroase. In cazul depunerilor de sare in articulatii, medicina populara recomanda urmatorul amestec: o lingura de bicarbonat alimentar, o lingura de sare de bucatarie, o lingura de mustar uscat. Se amesteca toate aceste ingrediente, dupa aceea se uda o bucata de pinza, se stoarce putin, se presara din acest amestec pe o jumatate a pinzei, iar cu cealalta jumatate se acopera partea pe care s-a presarat; se aplica pinza pe locurile dureroase asemenea unei comprese, se leaga si se lasa peste noapte. Aceasta procedura trebuie repetata mai multe seri la rind.

Poliartrita reumatoidă.

            Este o inflamaţie, cu evoluţie cronică cu leziuni ale articulaţiilor (sinovială, cartilajul articular, ţesut osos subcondral), ale părţilor moi, periarticular (ligamente, tendoane, muşchi, artere, nervi) precum şi afectarea altor organe şi sisteme (plămâni, splină, ochiul, aparatul cardio-vascular, sistemul ganglionar limfatic).

            Poliartrita se localizează cu predilecţie la articulaţiile mici, caracteristică fiind distribuţia simetrică a acestor localizări. Este de 3 ori mai frecventă la femei, decât la bărbaţi, vârsta la care poate debuta este 30-40 ani.

            Este socotită una dintre afecţiunile autoimune. În serul bolnavilor sunt anticorpi specifici „factori reumatoizi” (reacţia Waaler-Rose) rezultaţi în urma unei intoleranţe imunitare a organismului faţă de propriile proteine.

            Este foarte dificil de stabilit diagnosticul la debutul afecţiunii când simptomele sunt minore, dar este foarte important de stabilit această afecţiune în fazele de debut pentru a putea fi tratată cu succes.

            Tratament.

            Cu toate tratamentele medicamentoase care există la ora actuală în urma cercetărilor medicale este foarte dificil de tratat această afecţiune, tocmai datorită faptului că este depistată abia atunci când boala este instalată de mai mult timp şi a produs o serie de modificări.

            În faza de debut manifestările bolii sunt de cele mai multe ori neglijate sau sunt tratate ca alte afecţiuni. Manifestările sunt: inapetenţa, scăderea în greutate, subfebrilitate, astenie fizică şi psihică, insomnii, labilitate psihică, etc.

            La articulaţiile mici apar dureri la început minore dar amplificate în cursul nopţii, dureri musculare, senzaţia de răcire a extremităţilor, parestezii. În primele ore ale dimineţii se constată un grad de impotenţă funcţională a articulaţiilor metacarpofalangiene şi interfalangiene, precum şi o sensibilitate dureroasă marcată la apăsarea pe articulaţii.

            Aceste simptome sunt localizate cel mai des la articulaţiile oaselor mâinii, dar pot apare şi la nivelul piciorului.

            Poate apare însă şi ca o hidartroză intermitentă cu dureri difuze la articulaţii, fără semne inflamatorii. După un an încep însă şi alte simptome care cu timpul devin tot mai accentuate. Durerile articulare tot mai mari şi în multe cazuri permanente devin frecvent anchilozante, apare o deformare caracteristică a articulaţiilor interfalangiene. Tegumente subţiri, pergamentoase, calde. Pot să fie prezente la mâini, sau picioare şi pot merge până la deformări ale mersului, etc.

            În primul rând se vor căuta eliminarea tuturor focarelor de infecţie. Pentru evitarea infecţiilor se va putea lua tinctură de propolis 30% câte 2 picături la fiecare 5 kg corp de 3 ori pe zi perioade de 3-6 luni, în funcţie şi de manifestările bolii. Aceste picături se pun pe un miez de pâine, se mestecă bine în gură apoi se înghit. Suplimentar se vor introduce în organism o serie de minerale, vitamine şi în general se optează pentru o hrană cât mai naturală, fără faimoasele E-uri, care pot doar să agraveze afecţiunea. De asemenea se va căuta ca să se introducă în organism cât mai puţine chimicale sub orice formă, pentru că organismul de cele mai multe ori prezintă reacţii foarte variate în funcţie de fiecare om în parte. Sucurile din legume şi fructe naturale, preparate din fructe şi legume proaspete sunt de un real ajutor.

            Un factor important este puritatea apei care se va administra acestor bolnavi. Este cunoscut că apa oraşelor „potabilă” conţine clor care este o otravă şi pentru organism nu numai pentru germenii microbieni. Deci trebuie insistat pe consumul unei ape de foarte bună calitate.

            Tratamentul cu ceaiuri este şi el foarte dificil de administrat pentru că aceşti bolnavi pot să prezinte o serie de intoleranţe şi este nevoie de o paletă mai mare de ceaiuri din care fiecare va trebui să aleagă ce i se potriveşte şi mai ales ce îi face cel mai bine. Acest lucru însă nu se poate face decât în urma testării personale a fiecărei plante în parte. De aceia este nevoie să dăm o listă mult mai lungă de plante. În toate cazurile însă este bine să fie aleasă şi o plantă care conţine aspirina naturală : salcie şi troscot în special (una din ele) care se va lua permanent perioade foarte lungi de timp. Diferenţa între aspirina sintetică şi cea vegetală este foarte mare, pentru că cea vegetală nu poate să facă nici o reacţie adversă ne dorită şi cea sintetică face foarte reacţii negative în organism.

Se pot folosi următoarele plante medicinale: ardei, brânduşă de toamnă (seminţe), brustur, ceapă, cireşe, coada calului, fasole, gălbenele, hrean, iederă, lămâi, măceş, mesteacăn, nuc, osul iepurelui, orz, plop, porumb, revent, salcie, spânz, troscot, ţelină, usturoi, varză.

Modul de folosire al plantelor medicinale.

Ardei iute (Capsium annum) se indică mai ales extern pentru calmarea durerii sub formă de tinctură aplicată pe o bucată de vată în locul dureros. Activează circulaţia sângelui şi totodată calmează durerea.

Brânduşă de toamnă (Colchicum autumnale) există în farmacii o serie de preparate însă nu se folosesc decât cu acordul medicului specialist fiind o plantă toxică. Extern din seminţe se macină şi se pune 50 g la 250 ml alcool sanitar. Se ţine timp de 15 zile agitând des pentru omogenizare. Se strecoară şi se foloseşte tamponând local cu o vată muiată În această tinctură. Este eficientă la calmarea durerilor şi intern pentru curăţirea organismului de toxinele acumulate.

Brustur (Arctium lapa) 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi, pentru efectul de dezintoxicare al organismului. Extern se foloseşte pentru calmarea durerilor aplicându-se compresă cu acest ceai aplicată caldă pe locul dureros.

Ceapa (Allium cepa) se va consuma crudă în alimentaţie sau sub orice formă în cantităţi cât mai mari ajutând la refacerea circulaţiei şi curăţind organismul de toxine. Aplicată extern sub formă de tinctură poate să calmeze durerea.

Cireşe (Cerasus vulgaris) 1-2 linguriţe de cozi de cireşe mărunţite se pun la 250 ml apă şi se fierb pentru 15 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, fiind un bun diuretic şi ajutând la curăţirea organismului de toxine.

Coada calului (Equisetum arvense) este o plantă comună care se găseşte foarte uşor este şi ea foarte eficientă pentru că în plus faţă de alte plante contribuie la scăderea colesterolului rău din organism în timp foarte rapid. Se poate consuma sub formă de decoct. Se pune 2 linguriţe de plantă mărunţită sau măcinată la 250 ml apă şi se fierbe timp de 0 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. De asemenea conţine şi o serie de minerale utile. Se pot face chiar şi băi generale cu această plantă. O mână de plantă mărunţită se pune la 5 litri de apă. Se fierbe timp de 20 minute, apoi se strecoară în cadă unde se stă 15-20 minute.

Fasole (Phaseolus vulgaris) 2 linguriţe de teci de fasole mărunţite se pun la 250 ml apă şi se fierb pentru 15 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, fiind un bun diuretic şi ajutând la curăţirea organismului de toxine.

Gălbenele (Calendula officinalis) 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni pe zi şi extern se pot face comprese calde pe locul afectat de mai multe ori pe zi.

Sharing

Vreau sa stiu si eu Daca ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !

AbiaSuficientIndeajunsNemaipomenitExcelent (3voturi, Media: 5.00 out of 5)

Loading...