Tratament Discopatii lombare

Tratament naturist Discopatii lombare

Discopatiile fac parte din bolile moderne ale civilizaţiei. Ele apar cu o mare frecvenţă, dar numai foarte rar capătă forme grave. în decursul vieţii, discurile cartilaginoase ce se află între vertebre încep să se uzeze. Datorită pierderii de umiditate (articulaţiile mobile au o capsulă articulară cu lichid sinovial, care înlesnesc alunecarea celor două suprafeţe osoase), odată cu înaintarea în vârstă, şocurile, suprasarcinile, presiunile, tracţiunile datorate eforturilor, mişcările bruşte, nu mai sunt preluate eficient şi, ca urmare, apar durerile de spate.

Prin acumulările de calciu şi întărirea cartilajelor este posibilă rigidizarea legăturii ce există între două vertebre; se naşte o vertebră rigidă, dublă ca lungime pentru început, dispar durerile, dar mişcarea este îngreuiată. în situaţia blocării a două vertebre în zona cervicală pot apărea, la mişcarea gâtului, amorţeli. Asemenea afecţiuni ale discurilor în zona cervicală conduc la dureri ce iradiază în zona umerilor, a braţelor, dau senzaţie de furnicătură şi amorţeală însoţite de dureri reumatice.

Cauza principală este o suprasolicitare unilaterală a corpului. Pot apărea şi situaţii foarte grave, neplăcute, ce constau în deplasarea unui disc din lăcaşul său normal, fiziologic – hernia de disc -, urmată de declanşarea unor dureri de-a dreptul insuportabile. Iar dacă deplasarea duce şi la compresarea unei terminaţii sau rădăcini nervoase, se poate manifesta chiar şi o impotenţă funcţională motorie a zonei în cauză (bolnavul stă cu gâtul strâmb, sau „îi iese” un şold, ori este imobilizat la pat, sau nu se mai poate „îndrepta de spate”). Pentru primele semne ale bolii, se recomandă următoarele tratamente:

Baie generală cu bulbi de bujori

Doi pumni cu bulbi de bujori se spală, se rad mărunt şi se pun într-un vas de cinci litri, cu apă rece, pentru 12 ore. Apoi totul se încălzeşte, se strecoară şi se adaugă la apa pentru baie. Zona inimii trebuie să se afle peste nivelul apei. Durata băii este de 20 de minute. După baie nu se usucă corpul, se îmbracă un halat de baie gros şi se stă în pat pentru a transpira abundent, timp de o oră.

Esenţă de bulbi de bujori

Efectul unei băi complete descrise mai sus este sporit în cazul în care se folosesc, la o baie, trei linguri cu esenţă de bulbi de bujori. Pentru prepararea esenţei bulbii se spală, se mărunţesc pe o răzuitoare, se introduc într-o sticlă care se umple cu alcool rafinat de 38-40% şi se lasă să stea cel puţin două săptămâni la loc călduros.

Baie de şezut cu coada calului

Se iau 100 grame de coada calului şi se lasă la macerat, pentru 12 ore, într-o găleată de cinci litri cu apă rece. Dimineaţa, amestecul se încălzeşte, se strecoară şi se adaugă în apa pentru baie. Nivelul apei din cadă trebuie să treacă puţin peste zona rinichilor. Durata băii este de 20 de minute.

După baie nu se şterge corpul, ci se îmbracă un halat de baie, gros, şi se stă în pat minimum o oră, ca să se transpire bine.

Baie generală cu tătăneasă

în cazul discopatiilor este indicat să se facă băi generale cu tătăneasă, şi asta cât mai des cu putinţă. Se folosesc 500 grame de frunze proaspete sau 200 grame de frunze uscate de tătăneasă şi se pun la macerat, pentru 12 ore, într-un vas de cinci litri cu apă rece. A doua zi se încălzeşte conţinutul vasului, se strecoară şi se adaugă la apa din cadă. Durata băii trebuie să fie de 20 de minute. După baie, se îmbracă un halat gros de baie, fără să se şteargă corpul, şi se stă în pat, la căldură, astfel ca, timp de o oră, să se transpire zdravăn.

discopatii lombare
discopatii lombare

 

Discopatiile : cervicală, toracică şi lombară

 

   Apar frecvent după o anumită vârstă (30-40 de ani), la persoanele care au o musculatură paravertebrală slab dezvoltată, la cei cu suprasolicitări ale coloanei vertebrale, sau la persoane ale căror mod de viaţă asociază unele vicii (fumat, cafea, alcool). Pentru a înţelege fenomenul şi pentru a face recomandări ulterioare care să poată fi respectate, este necesar mai întâi să avem câteva noţiuni referitoare la mecanismul declanşator al bolii.

   Între 2 vertebre, de la nivelul măduvei spinării, iese câte un nerv, de-o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Acesta urmează un traiect anterior şi dacă este situat în zona

–          cervicală înaltă (C1 – C2) merg la nivelul pielii păroase a capului ;

–          cervicală mijlocie (C3 – C4) merg anterior la nivelul gâtului ;

–          cervicală inferioară şi toracică superioară(C5 – T1-2), se unesc şi formează plexul brahial, care răspunde de inervaţia umerilor şi a membrelor superioare ;

–          toracică mijlocie, inferioară şi lombară superioară (T3 – L1), ce se ocupă de inervaţia peretelui toracic şi abdominal ;

–          lombară mijlocie (L2 – L4), care deservesc regiunea şoldurilor şi a genunchilor ;

–          lombar inferior şi sacrat (L5 – S3-4), care după ce se unesc şi formează cel mai lung şi mai gros nerv al corpului (nervul sciatic), deservesc fesele, faţa posterioară a coapsei, gambele şi talpa piciorului.

    Între vertebra superioară şi cea inferioară se găseşte câte un disc intervertebral. Dacă  unul sau mai multe discuri se deplasează (cel mai frecvent înspre lateral, extrem de rar spre posterior, dar niciodată spre anterior), vor ajunge ca în cele din urmă să comprime una sau mai multe rădăcini nervoase, generând dureri, de la un simplu junghi, până la o durere atroce, sfâşietoare, mergând uneori, în fazele avansate până la impotenţa funcţională a unui membru, sau paralizie. Durerea respectă nervul comprimat, localizându-se rar la nivelul coloanei vertebrale (chiar la originea rădăcinii nervului comprimat), alteori pe traiectul nervului, dar cel mai adesea la capătul anterior al acestuia.

   Exemple :

–          o durere în umăr, poate fi datorată nu unui proces degenerativ artrozic de la nivelul articulaţiei scapulo-humerale, ci unui disc intervertebral deplasat într-o parte sau alta, de la nivelul coloanei vertebrale (C8 – T1), ce comprimă nervul axilar, nerv ce deserveşte articulaţia umărului ;

–          o durere în punct fix, adesea sub forma unei înţepături, variabilă ca intensitate cu mişcările corpului sau / şi cu respiraţia, localizată la nivelul inimii, pe care pacientul o arată cu degetul aproape întotdeauna se datorează unui nerv intercostal comprimat la originea sa intervertebrală de către un disc migrator (T4 – T7) ;

–          o durere în punct fix, lancinată, la nivelul şoldului, poate să nu fie cauzată de un proces degenerativ de tip artrozic al articulaţiei coxo-femurale, ci de o compresiune discală pe nerv, undeva între vertebrele (L2 – L3), care „prinde” nervul obturator ;

–          o durere la nivelul genunchiului, mergând chiar până la şchiopătare, poate fi cauzată de o compresiune a unui disc intervertebral, la nivelul coloanei vertebrale lombare, în zona vertebrelor (L2 – L4), pe nervul femural.

 

   Am prezentat anterior traiectul nervilor intervertebrali, pentru a observa că durerile superficiale de la nivelul pielii, muşchilor şi a unor articulaţii, pot fi cauzate de nervi comprimaţi de discuri migratoare.

   După ce un disc s-a deplasat, din unul sau mai multe dintre motivele enumerate mai jos, musculatura de lângă coloana vertebrală (paravertebrală), accentuează „chinga”, printr-o contracţie concomitentă. Astfel, nervul este prins între disc şi muşchiul contractat, iar uneori durerea resimţită poate fi cumplită.

   Pe măsură ce discul intervertebral migrează – revine la loc – migrează – revine la loc etc., el îşi formează un mic canal, iar în timp, el va reveni acolo unde-i este locul tot mai greu şi va migra de-acolo tot mai lesne. Datorită alterării structurii sale, nucleul discului intervertebral poate hernia, rupând inelul fibros şi comprimând o rădăcină nervoasă. Aşadar, pe măsură ce la o persoană s-au declanşat crize de nevralgie (durere) intervertebrală ele se vor accentua pe parcursul anilor şi vor deveni tot mai frecvente, dacă persoana în cauză nu-şi întăreşte musculatura coloanei vertebrale şi nu respectă indicaţiile pe care le voi da în cadrul acestui capitol.

 

   Factorii generatori de deplasare discală sunt în linii mari, următorii :

–          ridicatul şi căratul de greutăţi, având o postură a spatelui incorectă, sau ridicarea bruscă a unei greutăţi (mai) mari, dacă nu este adoptată o poziţie de ridicare corectă ;

–          aplecarea sau răsucirea bruscă ;

–          supraponderalitatea, dar mai ales obezitatea, generează o forţă de compresiune la nivelul coloanei vertebrale, cu atât mai intensă cu cât vertebrele sunt situate mai jos (adesea lombar inferior). Din acest punct de vedere se consideră chiar, că frecvenţa discopatiilor lombare de pildă, creşte în proporţie geometrică cu cât se coboară mai jos, într-o ordine de mărime multiplicabilă cu 10. Astfel, ca frecvenţă, pentru fiecare disc L1 – L2, vom găsi 10 discuri afectate L2 – L3, 100 de discuri L3 – L4, 1.000 de discuri L4 – L5 şi 10.000 de discuri L5 – S1 ;

–          dormitul pe un pat moale, cu o saltea în care să te „scufunzi”, sau poziţiile vicioase ale coloanei vertebrale din timpul somnului gen „pe-o parte”, chircit, cu o pernă nepotrivită ca dimensiuni la cap etc.

Sharing

Vreau sa stiu si eu Daca ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
AbiaSuficientIndeajunsNemaipomenitExcelent ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...