discopatii lombare

Tratament Discopatii lombare

Sharing

Tratament naturist Discopatii lombare

Discopatiile fac parte din bolile moderne ale civilizaţiei. Ele apar cu o mare frecvenţă, dar numai foarte rar capătă forme grave. în decursul vieţii, discurile cartilaginoase ce se află între vertebre încep să se uzeze. Datorită pierderii de umiditate (articulaţiile mobile au o capsulă articulară cu lichid sinovial, care înlesnesc alunecarea celor două suprafeţe osoase), odată cu înaintarea în vârstă, şocurile, suprasarcinile, presiunile, tracţiunile datorate eforturilor, mişcările bruşte, nu mai sunt preluate eficient şi, ca urmare, apar durerile de spate.

Prin acumulările de calciu şi întărirea cartilajelor este posibilă rigidizarea legăturii ce există între două vertebre; se naşte o vertebră rigidă, dublă ca lungime pentru început, dispar durerile, dar mişcarea este îngreuiată. în situaţia blocării a două vertebre în zona cervicală pot apărea, la mişcarea gâtului, amorţeli. Asemenea afecţiuni ale discurilor în zona cervicală conduc la dureri ce iradiază în zona umerilor, a braţelor, dau senzaţie de furnicătură şi amorţeală însoţite de dureri reumatice.

Cauza principală este o suprasolicitare unilaterală a corpului. Pot apărea şi situaţii foarte grave, neplăcute, ce constau în deplasarea unui disc din lăcaşul său normal, fiziologic – hernia de disc -, urmată de declanşarea unor dureri de-a dreptul insuportabile. Iar dacă deplasarea duce şi la compresarea unei terminaţii sau rădăcini nervoase, se poate manifesta chiar şi o impotenţă funcţională motorie a zonei în cauză (bolnavul stă cu gâtul strâmb, sau „îi iese” un şold, ori este imobilizat la pat, sau nu se mai poate „îndrepta de spate”). Pentru primele semne ale bolii, se recomandă următoarele tratamente:

Baie generală cu bulbi de bujori

Doi pumni cu bulbi de bujori se spală, se rad mărunt şi se pun într-un vas de cinci litri, cu apă rece, pentru 12 ore. Apoi totul se încălzeşte, se strecoară şi se adaugă la apa pentru baie. Zona inimii trebuie să se afle peste nivelul apei. Durata băii este de 20 de minute. După baie nu se usucă corpul, se îmbracă un halat de baie gros şi se stă în pat pentru a transpira abundent, timp de o oră.

Esenţă de bulbi de bujori

Efectul unei băi complete descrise mai sus este sporit în cazul în care se folosesc, la o baie, trei linguri cu esenţă de bulbi de bujori. Pentru prepararea esenţei bulbii se spală, se mărunţesc pe o răzuitoare, se introduc într-o sticlă care se umple cu alcool rafinat de 38-40% şi se lasă să stea cel puţin două săptămâni la loc călduros.

Baie de şezut cu coada calului

Se iau 100 grame de coada calului şi se lasă la macerat, pentru 12 ore, într-o găleată de cinci litri cu apă rece. Dimineaţa, amestecul se încălzeşte, se strecoară şi se adaugă în apa pentru baie. Nivelul apei din cadă trebuie să treacă puţin peste zona rinichilor. Durata băii este de 20 de minute.

După baie nu se şterge corpul, ci se îmbracă un halat de baie, gros, şi se stă în pat minimum o oră, ca să se transpire bine.

Baie generală cu tătăneasă

în cazul discopatiilor este indicat să se facă băi generale cu tătăneasă, şi asta cât mai des cu putinţă. Se folosesc 500 grame de frunze proaspete sau 200 grame de frunze uscate de tătăneasă şi se pun la macerat, pentru 12 ore, într-un vas de cinci litri cu apă rece. A doua zi se încălzeşte conţinutul vasului, se strecoară şi se adaugă la apa din cadă. Durata băii trebuie să fie de 20 de minute. După baie, se îmbracă un halat gros de baie, fără să se şteargă corpul, şi se stă în pat, la căldură, astfel ca, timp de o oră, să se transpire zdravăn.

discopatii lombare
discopatii lombare

 

Discopatiile : cervicală, toracică şi lombară

 

   Apar frecvent după o anumită vârstă (30-40 de ani), la persoanele care au o musculatură paravertebrală slab dezvoltată, la cei cu suprasolicitări ale coloanei vertebrale, sau la persoane ale căror mod de viaţă asociază unele vicii (fumat, cafea, alcool). Pentru a înţelege fenomenul şi pentru a face recomandări ulterioare care să poată fi respectate, este necesar mai întâi să avem câteva noţiuni referitoare la mecanismul declanşator al bolii.

   Între 2 vertebre, de la nivelul măduvei spinării, iese câte un nerv, de-o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Acesta urmează un traiect anterior şi dacă este situat în zona

–          cervicală înaltă (C1 – C2) merg la nivelul pielii păroase a capului ;

–          cervicală mijlocie (C3 – C4) merg anterior la nivelul gâtului ;

–          cervicală inferioară şi toracică superioară(C5 – T1-2), se unesc şi formează plexul brahial, care răspunde de inervaţia umerilor şi a membrelor superioare ;

–          toracică mijlocie, inferioară şi lombară superioară (T3 – L1), ce se ocupă de inervaţia peretelui toracic şi abdominal ;

–          lombară mijlocie (L2 – L4), care deservesc regiunea şoldurilor şi a genunchilor ;

–          lombar inferior şi sacrat (L5 – S3-4), care după ce se unesc şi formează cel mai lung şi mai gros nerv al corpului (nervul sciatic), deservesc fesele, faţa posterioară a coapsei, gambele şi talpa piciorului.

    Între vertebra superioară şi cea inferioară se găseşte câte un disc intervertebral. Dacă  unul sau mai multe discuri se deplasează (cel mai frecvent înspre lateral, extrem de rar spre posterior, dar niciodată spre anterior), vor ajunge ca în cele din urmă să comprime una sau mai multe rădăcini nervoase, generând dureri, de la un simplu junghi, până la o durere atroce, sfâşietoare, mergând uneori, în fazele avansate până la impotenţa funcţională a unui membru, sau paralizie. Durerea respectă nervul comprimat, localizându-se rar la nivelul coloanei vertebrale (chiar la originea rădăcinii nervului comprimat), alteori pe traiectul nervului, dar cel mai adesea la capătul anterior al acestuia.

   Exemple :

–          o durere în umăr, poate fi datorată nu unui proces degenerativ artrozic de la nivelul articulaţiei scapulo-humerale, ci unui disc intervertebral deplasat într-o parte sau alta, de la nivelul coloanei vertebrale (C8 – T1), ce comprimă nervul axilar, nerv ce deserveşte articulaţia umărului ;

–          o durere în punct fix, adesea sub forma unei înţepături, variabilă ca intensitate cu mişcările corpului sau / şi cu respiraţia, localizată la nivelul inimii, pe care pacientul o arată cu degetul aproape întotdeauna se datorează unui nerv intercostal comprimat la originea sa intervertebrală de către un disc migrator (T4 – T7) ;

–          o durere în punct fix, lancinată, la nivelul şoldului, poate să nu fie cauzată de un proces degenerativ de tip artrozic al articulaţiei coxo-femurale, ci de o compresiune discală pe nerv, undeva între vertebrele (L2 – L3), care „prinde” nervul obturator ;

–          o durere la nivelul genunchiului, mergând chiar până la şchiopătare, poate fi cauzată de o compresiune a unui disc intervertebral, la nivelul coloanei vertebrale lombare, în zona vertebrelor (L2 – L4), pe nervul femural.

 

   Am prezentat anterior traiectul nervilor intervertebrali, pentru a observa că durerile superficiale de la nivelul pielii, muşchilor şi a unor articulaţii, pot fi cauzate de nervi comprimaţi de discuri migratoare.

   După ce un disc s-a deplasat, din unul sau mai multe dintre motivele enumerate mai jos, musculatura de lângă coloana vertebrală (paravertebrală), accentuează „chinga”, printr-o contracţie concomitentă. Astfel, nervul este prins între disc şi muşchiul contractat, iar uneori durerea resimţită poate fi cumplită.

   Pe măsură ce discul intervertebral migrează – revine la loc – migrează – revine la loc etc., el îşi formează un mic canal, iar în timp, el va reveni acolo unde-i este locul tot mai greu şi va migra de-acolo tot mai lesne. Datorită alterării structurii sale, nucleul discului intervertebral poate hernia, rupând inelul fibros şi comprimând o rădăcină nervoasă. Aşadar, pe măsură ce la o persoană s-au declanşat crize de nevralgie (durere) intervertebrală ele se vor accentua pe parcursul anilor şi vor deveni tot mai frecvente, dacă persoana în cauză nu-şi întăreşte musculatura coloanei vertebrale şi nu respectă indicaţiile pe care le voi da în cadrul acestui capitol.

 

   Factorii generatori de deplasare discală sunt în linii mari, următorii :

–          ridicatul şi căratul de greutăţi, având o postură a spatelui incorectă, sau ridicarea bruscă a unei greutăţi (mai) mari, dacă nu este adoptată o poziţie de ridicare corectă ;

–          aplecarea sau răsucirea bruscă ;

–          supraponderalitatea, dar mai ales obezitatea, generează o forţă de compresiune la nivelul coloanei vertebrale, cu atât mai intensă cu cât vertebrele sunt situate mai jos (adesea lombar inferior). Din acest punct de vedere se consideră chiar, că frecvenţa discopatiilor lombare de pildă, creşte în proporţie geometrică cu cât se coboară mai jos, într-o ordine de mărime multiplicabilă cu 10. Astfel, ca frecvenţă, pentru fiecare disc L1 – L2, vom găsi 10 discuri afectate L2 – L3, 100 de discuri L3 – L4, 1.000 de discuri L4 – L5 şi 10.000 de discuri L5 – S1 ;

–          dormitul pe un pat moale, cu o saltea în care să te „scufunzi”, sau poziţiile vicioase ale coloanei vertebrale din timpul somnului gen „pe-o parte”, chircit, cu o pernă nepotrivită ca dimensiuni la cap etc.

–          (menţinerea pe o perioadă îndelungată a unei) posturi incorecte a spatelui în diverse situaţii : şoferi, stat în bancă, la masa de lucru, în faţa calculatorului etc.

–          artele marţiale, care presupun căderi repetate sau lovituri la nivelul coloanei vertebrale ;

–           frigul şi umezeala, sau trecerea bruscă dintr-o zonă cu microclimat cald într-una cu microclimat rece (sau invers), cu producere de frison. Musculatura paravertebrală este prima de care organismul se foloseşte, atunci când temperatura sângelui începe să scadă. Printr-o puternică contracţie izometrică, adesea apare şi o deplasare discală, cel mai frecvent în zona lombară, dar nu exclusiv ;

–          încălţămintea inadecvată şi aici mă refer la pantofii cu toc mai mare de 4 cm (ca diferenţă dintre planul vârfului degetelor şi planul călcâiului). Aceasta generează compensator, pentru menţinerea echilibrului ortostatic, după îngustarea bazei de susţinere, un efort suplimentar de acomodare, dar efectuat pe seama musculaturii paravertebrale lombare şi toracice inferioare. Apare un fenomen de tensionare al musculaturii respective, asemănător celui descris la frison, cu risc de deplasare discală.

–          să nu uităm niciodată că discul intervertebral este o entitate vie, care conţine o anumită cantitate de lichid, fiind format dintr-un nucleu pulpos şi un inel fibros ! Orice factor care este capabil să determine uscarea / deshidratarea sau crăparea sa, va produce hernierea nucleului pulpos prin inelul fibros rupt sau alterat, în spaţiul dintre vertebre, cu compresiune nervoasă consecutivă. Cauze de uscare / crăpare ale discului : fumatul, dulciurile concentrate (consumate zilnic şi-n cantităţi semnificative), aportul insuficient de lichide, diabetul zaharat, tratamentul diuretic, antiinflamator nesteroidian şi steroidian prelungit, medicaţia antiastmatică pe bază de baze xantixe (aminofilină – Miofilin – , teofilina etc.), sau preparate cortizonice folosite intempestiv Flunisolide, Triamcinolon, Dexametazon, Betametazon…), curele repetate care folosesc papaverina, scopolamina (Scobutilul), atropina, E-402 (sorbatul de potasiu şi sorbaţii în general), cacaoa, cafeaua, deficitul de vitamina C, acid condroitin sulfuric, Cupru, Zinc, Seleniu, acizi graşi omega 3, excesul de radicali liberi (radioactivitatea, prăjelile, afumăturile, radiaţiile ionizante, RUV, alcoolul, expunerea prelungită la soare…), stresul etc.

   Dacă discul este distrus, iar compresiunea nervoasă este persistentă de luni de zile, este nevoie să se intervină operator, neurochirurgical, pentru înlăturarea discului compresiv şi eliberarea nervului afectat din chinga musculo-discală. Altfel se poate ajunge la forme de paralizie care să afecteze membrele cu impotenţă funcţională şi / sau durere, rezistentă la tratamentul standard anti-algic (anti-dureros).

   În general, criteriile pentru intervenţia neuro-chirurgicală sunt reprezentate de :

–          durere persistentă, atroce, care nu cedează la tratamentul continuu convenţional după 6-8 săptămâni ;

–          paralizia, sau anestezia unui membru, sau pe traiectul unui nerv ;

–          tulburări severe ale economiei mişcării, cu reducerea acesteia prin durere.

   Totuşi, nu trebuie uitat nici un moment că intervenţia neuro-chirurgicală nu este scutită de riscuri şi chiar un neurochirurg experimentat poate atinge sau secţiona în timpul operaţiei o rădăcină nervoasă, cu consecinţe pe toată viaţa. O intervenţie de acest gen, nu garantează niciodată că problema a fost rezolvată definitiv şi pentru totdeauna, existând oricând şansa să fie necesară o nouă intervenţie, pentru un alt disc migrator.

   Există o multitudine de persoane rezolvate prompt printr-o intervenţie neuro-chirurgicală, care-şi pot desfăşura post-operator activitatea cvasi-normal, dar există şi persoane rămase paralizate pe viaţă, cât şi pacienţi care-au necesitat noi şi noi intervenţii.

   Vestea cea bună este că discopatia intervertebrală este o boală care poate fi prevenită şi chiar tratată, dacă se intervine prompt în fazele ei incipiente şi medii. Oricum, o intervenţie chirurgicală, nu-l absolvă niciodată pe un pacient de respectarea ulterioară a unor principii şi a unui mod de viaţă sănătos, în care exerciţiul fizic este situat la loc de cinste.

 

      Profilaxie şi tratament :

este obligatorie întărirea musculaturii coloanei vertebrale şi-n special a muşchilor paravertebrali. Aceasta este prima măsură non-farmacologică şi esenţială, fără de care orice altceva este inutil. Metoda constă în formarea unor deprinderi de a executa exerciţii fizice zilnice şi în afara crizelor dureroase, care să tonifice musculatura paravertebrală. Recomand în primul rând flotările (într-un număr progresiv crescând, în serii de 10-15-20, ajungând la un total zilnic de150-200 de flotări pe zi, sau peste, dar asta nu din prima zi !), tracţiunile la helcometru şi / sau la bară fixă şi abia după luni de zile se pot executa şi extensiile posterioare ale spatelui (din poziţie orizontală sau din flexia la 900 a trunchiului pe bazin), iniţial sub supravegherea unui cadru de specialitate. Flotările au marele avantaj că se adresează întregii musculaturi paravertebrale şi pot fi executate şi la domiciliu, în vreme ce tracţiunile tonifică musculatura din zona cervicală şi toracală mijlocie ;

masajul terapeutic asociat sau nu unor diverse proceduri fizioterapeutice (aplicaţii cu parafină, ultrascurte…) aduce beneficii notabile în fazele uşoare şi medii ale bolii, deseori calmând prompt durerile şi pe o perioadă îndelungată ; însă aceste procedee nu-l scutesc în viitor pe pacient să-şi întărească musculatura paravertebrală, să renunţe la vicii şi să aibă un mod de viaţă sănătos. Ştiu că cea mai mare parte a pacienţilor ar dori să nu-şi schimbe modul de viaţă, iar în acest scop sunt capabili să recurgă la orice metodă (masaj, medicamente, „leacuri băbeşti”, sau chiar la proceduri dubioase de genul bio-energiei), numai pentru a-şi „conserva” anumite tabieturi. Efectele benefice pe termen lung însă, se obţin numai „umblând” la modul de viaţă ;

– scăderea în greutate sau / şi normalizarea acesteia, la persoanele supraponderale şi obeze, constituie un deziderat de prim ordin, grevat de beneficii clinice majore. Reducerea presiunii la care sunt supuse vertebrele este un obiectiv care trebuie atins ;

– evitarea oricărui sport sau profesii, care prin natura sa riscă să producă daune (prin supraîncărcare, lovituri, căderi), coloanei vertebrale ;

– evitarea oricărui aliment, băutură sau viciu, care diminuă rezistenţa osoasă ;

– un aport lichidian suficient ;

folosirea preparatelor pe bază de aloe aloe (într-o cantitate de 100 – 150 ml / zi) poate da rezultate mulţumitoare ;

– vitamina C este un stimulator al formării de colagen şi fibrină la nivelul discului, menţinându-i supleţea ;

– alimentaţia cu surse de : Calciu (în lipsa eliminatorilor !), vitamina D, acizi graşi omega 3, cupru, seleniu şi zinc

– evitarea oricărui factor aterogen ;

– sistemul opioid al moleculelor de plăcere (vezi capitolul 21) are proprietăţi analgezice şi antiinflamatoare ;

– băi calde (dar nu fierbinţi) la articulaţiile expuse la intemperii, la scurt timp după încetarea expunerii ;

– hormonii estrogeni (soia, pătrunjel), determină inhibarea procesului artrozic, reducând semnificativ degradarea cartilajului articular ;

– repaus articular în perioadele de exacerbare ale durerii, dar nu în mod excesiv, deoarece riscăm o hipotrofie musculară, cu efecte invalidante.

 

  

 

Vreau sa stiu si eu Daca ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
AbiaSuficientIndeajunsNemaipomenitExcelent ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...