Tratament Discopatii lombare

–          (menţinerea pe o perioadă îndelungată a unei) posturi incorecte a spatelui în diverse situaţii : şoferi, stat în bancă, la masa de lucru, în faţa calculatorului etc.

–          artele marţiale, care presupun căderi repetate sau lovituri la nivelul coloanei vertebrale ;

–           frigul şi umezeala, sau trecerea bruscă dintr-o zonă cu microclimat cald într-una cu microclimat rece (sau invers), cu producere de frison. Musculatura paravertebrală este prima de care organismul se foloseşte, atunci când temperatura sângelui începe să scadă. Printr-o puternică contracţie izometrică, adesea apare şi o deplasare discală, cel mai frecvent în zona lombară, dar nu exclusiv ;

–          încălţămintea inadecvată şi aici mă refer la pantofii cu toc mai mare de 4 cm (ca diferenţă dintre planul vârfului degetelor şi planul călcâiului). Aceasta generează compensator, pentru menţinerea echilibrului ortostatic, după îngustarea bazei de susţinere, un efort suplimentar de acomodare, dar efectuat pe seama musculaturii paravertebrale lombare şi toracice inferioare. Apare un fenomen de tensionare al musculaturii respective, asemănător celui descris la frison, cu risc de deplasare discală.

–          să nu uităm niciodată că discul intervertebral este o entitate vie, care conţine o anumită cantitate de lichid, fiind format dintr-un nucleu pulpos şi un inel fibros ! Orice factor care este capabil să determine uscarea / deshidratarea sau crăparea sa, va produce hernierea nucleului pulpos prin inelul fibros rupt sau alterat, în spaţiul dintre vertebre, cu compresiune nervoasă consecutivă. Cauze de uscare / crăpare ale discului : fumatul, dulciurile concentrate (consumate zilnic şi-n cantităţi semnificative), aportul insuficient de lichide, diabetul zaharat, tratamentul diuretic, antiinflamator nesteroidian şi steroidian prelungit, medicaţia antiastmatică pe bază de baze xantixe (aminofilină – Miofilin – , teofilina etc.), sau preparate cortizonice folosite intempestiv Flunisolide, Triamcinolon, Dexametazon, Betametazon…), curele repetate care folosesc papaverina, scopolamina (Scobutilul), atropina, E-402 (sorbatul de potasiu şi sorbaţii în general), cacaoa, cafeaua, deficitul de vitamina C, acid condroitin sulfuric, Cupru, Zinc, Seleniu, acizi graşi omega 3, excesul de radicali liberi (radioactivitatea, prăjelile, afumăturile, radiaţiile ionizante, RUV, alcoolul, expunerea prelungită la soare…), stresul etc.

   Dacă discul este distrus, iar compresiunea nervoasă este persistentă de luni de zile, este nevoie să se intervină operator, neurochirurgical, pentru înlăturarea discului compresiv şi eliberarea nervului afectat din chinga musculo-discală. Altfel se poate ajunge la forme de paralizie care să afecteze membrele cu impotenţă funcţională şi / sau durere, rezistentă la tratamentul standard anti-algic (anti-dureros).

   În general, criteriile pentru intervenţia neuro-chirurgicală sunt reprezentate de :

–          durere persistentă, atroce, care nu cedează la tratamentul continuu convenţional după 6-8 săptămâni ;

–          paralizia, sau anestezia unui membru, sau pe traiectul unui nerv ;

–          tulburări severe ale economiei mişcării, cu reducerea acesteia prin durere.

   Totuşi, nu trebuie uitat nici un moment că intervenţia neuro-chirurgicală nu este scutită de riscuri şi chiar un neurochirurg experimentat poate atinge sau secţiona în timpul operaţiei o rădăcină nervoasă, cu consecinţe pe toată viaţa. O intervenţie de acest gen, nu garantează niciodată că problema a fost rezolvată definitiv şi pentru totdeauna, existând oricând şansa să fie necesară o nouă intervenţie, pentru un alt disc migrator.

   Există o multitudine de persoane rezolvate prompt printr-o intervenţie neuro-chirurgicală, care-şi pot desfăşura post-operator activitatea cvasi-normal, dar există şi persoane rămase paralizate pe viaţă, cât şi pacienţi care-au necesitat noi şi noi intervenţii.

   Vestea cea bună este că discopatia intervertebrală este o boală care poate fi prevenită şi chiar tratată, dacă se intervine prompt în fazele ei incipiente şi medii. Oricum, o intervenţie chirurgicală, nu-l absolvă niciodată pe un pacient de respectarea ulterioară a unor principii şi a unui mod de viaţă sănătos, în care exerciţiul fizic este situat la loc de cinste.

 

      Profilaxie şi tratament :

este obligatorie întărirea musculaturii coloanei vertebrale şi-n special a muşchilor paravertebrali. Aceasta este prima măsură non-farmacologică şi esenţială, fără de care orice altceva este inutil. Metoda constă în formarea unor deprinderi de a executa exerciţii fizice zilnice şi în afara crizelor dureroase, care să tonifice musculatura paravertebrală. Recomand în primul rând flotările (într-un număr progresiv crescând, în serii de 10-15-20, ajungând la un total zilnic de150-200 de flotări pe zi, sau peste, dar asta nu din prima zi !), tracţiunile la helcometru şi / sau la bară fixă şi abia după luni de zile se pot executa şi extensiile posterioare ale spatelui (din poziţie orizontală sau din flexia la 90 a trunchiului pe bazin), iniţial sub supravegherea unui cadru de specialitate. Flotările au marele avantaj că se adresează întregii musculaturi paravertebrale şi pot fi executate şi la domiciliu, în vreme ce tracţiunile tonifică musculatura din zona cervicală şi toracală mijlocie ;

masajul terapeutic asociat sau nu unor diverse proceduri fizioterapeutice (aplicaţii cu parafină, ultrascurte…) aduce beneficii notabile în fazele uşoare şi medii ale bolii, deseori calmând prompt durerile şi pe o perioadă îndelungată ; însă aceste procedee nu-l scutesc în viitor pe pacient să-şi întărească musculatura paravertebrală, să renunţe la vicii şi să aibă un mod de viaţă sănătos. Ştiu că cea mai mare parte a pacienţilor ar dori să nu-şi schimbe modul de viaţă, iar în acest scop sunt capabili să recurgă la orice metodă (masaj, medicamente, „leacuri băbeşti”, sau chiar la proceduri dubioase de genul bio-energiei), numai pentru a-şi „conserva” anumite tabieturi. Efectele benefice pe termen lung însă, se obţin numai „umblând” la modul de viaţă ;

– scăderea în greutate sau / şi normalizarea acesteia, la persoanele supraponderale şi obeze, constituie un deziderat de prim ordin, grevat de beneficii clinice majore. Reducerea presiunii la care sunt supuse vertebrele este un obiectiv care trebuie atins ;

– evitarea oricărui sport sau profesii, care prin natura sa riscă să producă daune (prin supraîncărcare, lovituri, căderi), coloanei vertebrale ;

– evitarea oricărui aliment, băutură sau viciu, care diminuă rezistenţa osoasă ;

– un aport lichidian suficient ;

folosirea preparatelor pe bază de aloe aloe (într-o cantitate de 100 – 150 ml / zi) poate da rezultate mulţumitoare ;

– vitamina C este un stimulator al formării de colagen şi fibrină la nivelul discului, menţinându-i supleţea ;

– alimentaţia cu surse de : Calciu (în lipsa eliminatorilor !), vitamina D, acizi graşi omega 3, cupru, seleniu şi zinc

– evitarea oricărui factor aterogen ;

– sistemul opioid al moleculelor de plăcere (vezi capitolul 21) are proprietăţi analgezice şi antiinflamatoare ;

– băi calde (dar nu fierbinţi) la articulaţiile expuse la intemperii, la scurt timp după încetarea expunerii ;

– hormonii estrogeni (soia, pătrunjel), determină inhibarea procesului artrozic, reducând semnificativ degradarea cartilajului articular ;

– repaus articular în perioadele de exacerbare ale durerii, dar nu în mod excesiv, deoarece riscăm o hipotrofie musculară, cu efecte invalidante.

 

  

 

Sharing

Vreau sa stiu si eu Daca ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
AbiaSuficientIndeajunsNemaipomenitExcelent ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...