Viermi intestinali

Sharing

Viermi intestinali

Cei mai frecvenţi paraziţi intestinali ai omului sunt: tenia (panglica), limbricii şi oxiurii, iar copiii sunt cel mai des infestaţi cu aceşti viermi.

 Tenia este un vierme lat, cu corpul alcătuit din segmente numite proglote. Se dezvoltă în intestinul omului, unde poate ajunge la lungimi de mai mulţi metri, iar noi luăm parazitul mâncând came de vită insuficient friptă sau fiartă.

Pentru a înţelege evoluţia parazitozei, trebuie să cunoaştem ciclul de dezvoltare a teniei. Adultul sau copilul contaminat elimină proglote pline cu ouă ale parazitului. Când fecalele ajung, ca îngrăşăminte, în păşuni, fâneţuri, livezi, vitele care pasc pot înghiţi şi ouă de tenie, Aşa apar în muşchii bovinelor embrionii viermelui. Omul. la rândul său, consumând came infestată fară a o frige, fierbe sau afuma, este contaminat şi el. Parazitul se fixează, prin capul său ca o ventuză, pe peretele intestinului şi va prelua hrana din intestinul „găzduitorului“ său.

Cel bolnav va suferi o serie de afecţiuni: scaun neregulat, lipsa poftei de mâncare, stare de oboseală, anemie. Elementele de dimensiuni mari ale teniei, în care se găsesc ouăle, se desprind din timp în timp şi ajung, prin fecale, afară din corpul omenesc. Cu aceasta, ciclul se reia.

Limbrici

Infecţia cu aceşti viermi cilindrici (lungimea lor atinge 15-40 cm), viermi ce seamănă cu râmele, apare datorită consumului de fructe şi legume nespălate, infestate cu ouăle paraziţilor.

Cei ce au limbrici se plâng de dureri abdominale, au vărsături, putând face – în unele cazuri – chiar ocluzie intestinală (când viermii fac un ghem într-o ansă intestinală), sau icter, când pătrund pe căile biliare. îndepărtarea limbricilor se obţine printr-o cură specială de tratament.

Oxiuri

Oxiurii sunt tot viermi cilindrici, foarte mici, care se dezvoltă în intestinul

subţire al omului şi ies din el prin anus, odată ajunşi la maturitate. In acest moment produc celui infestat mâncărimi şi iritaţii puternice ale regiunii anale. Individul (copilul) se scarpină, nu se spală, duce mâna la gură şi se reinfestează. Este deci foarte importantă respectarea igienei, prin spălarea mâinilor după fiecare scaun şi înainte de fiecare masă. Obligatorie este şi curăţarea unghiilor cu o periuţă şi săpun.

In situaţia când apar viermii intestinali, tratamentul constă în următoarele:

Leurdă

Datorită proprietăţilor terapeutice pe care le are asupra aparatului nostru digestiv, leurda îndepărtează atacul cu viermi intestinali.

Primăvara se recoltează frunzele proaspete care, spălate, se taie mărunt şi se consumă în stare crudă. Asemănătoare pătrunjelului, leurda se poate presăra pe

 diferite aperitive, dându-le un aspect frumos şi apetisant. De asemenea, din ea se pot face salate sau se prepară un pireu la fel cu cel de spanac.

Esenţă de leurdă

Pentru a-i menţine proprietăţile terapeutice pe un timp de un an întreg, se prepară esenţa de leurdă. într-o sticlă se introduc frunze şi bulbi de leurdă, mărunţite, se toarnă alcool 38-40 % şi se lasă să stea în loc călduros, două săptămâni. Din esenţa obţinută se consumă, de patru ori pe zi, 15-20 picături, diluate în puţină apă.

Seminţe de dovleac

Seminţele de dovleac reprezintă un mijloc eficient „de luptă“ contra oxiurilor. Copilul va consuma zilnic 10-15 grame, iar adultul 20-30 grame. La decojire, se va avea în vedere ca pelicula internă, fină, ce acoperă miezul, să rămână intactă. Seminţele trebuie foarte bine mestecate, iar la o oră după ele se va înghiţi o jumătate de linguriţă cu ulei de ricin.

Cura de deparazitare, în cazul teniei, necesită o cantitate mult mai mare de seminţe, cam 80-100 grame, care vor fi mâncate în patru reprize, tot mestecându-le foarte bine, dar ţinând şi un regim alimentar sever. Iar la o oră după ce s-a lut porţia de seminţe, se va înghiţi câte o jumătate de linguriţă de ulei de ricin.

Neavând contradicţii, acest tratament poate fi repetat până când nu mai apar proglote în scaun.

Limbricii se combat cu legume, morcovi cruzi şi sfeclă roşie. Se consumă, în paralel, şi zeamă de varză. Pentru evacuarea lor rapidă se folosesc şi al.e legume: usturoi, hrean, ceapă, care se fierb în lapte şi se beau cât se poate mii fierbinţi.

Gălbenele

O lingură plină cu flori de gălbenele se opăreşte cu o ceaşcă de apă fierbinte şi se lasă o jumătate de minut. Se strecoară şi se consumă zilnic o cană de ceai.

Măcrişul iepurelui

Din frunzele proaspete de măcrişul iepurelui se ia o linguriţă plină, se opăreşte cu o cană de apă fierbinte, se lasă o jumătate de minut, se strecoară şi se consumă, zilnic, doua ceşti cu ceai.

Micul bitter suedez

împreună cu unul din ceaiurile de plante enumerate mai sus, se beau zilnic şi trei linguriţe de bitter suedez, înainte şi după mesele principale.

Vreau sa stiu si eu Daca ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
AbiaSuficientIndeajunsNemaipomenitExcelent ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...